lăsați copiii să creadă în moș crăciun

You may also like...

13 Responses

  1. Anonim spune:

    incercam sa o prelungim daaaar Luca (9 ani ) nu mai crede de pe la 5 ani in Mos, e tare mindru de asta si incearca din rasputeri sa le desensibilizeze pe cele 2 surori de 5 si 2 ani. sint certuri mari intre ei pe tema asta care se termina cu zimbete superioare din partea lui si amenintari ca lasa ca te vede mosu si nu-ti mai adduce nimic, din partea care crede. sint amuzanti oricum… (doina)

  2. anatati spune:

    Păi, da, Mara, toate bune şi frumoase, dar el vrea acuma: tricicletă de scheme skateboard de scheme şi rampă (toate de jucărie) să exerseze mişcări. Dacă Skateboard şi rampă ştiu şi de unde să cumpăr şi cum arată, tricicletă de scheme … n-am nici cea mai vagă idee. Aşa dacă ar şti clar că Moş Nicolae NU există ar fi responsabilitatea lui să găsim drăcita aia de tricicletă.

  3. Anonim spune:

    Ai mei nu sunt prea siguri cum e cu mosu. Tot aud la scoala ca nu exista, dar noi sustinem cu tarie ca exista. Daca pana acum venea mosu cand ei faceau baie impreuna, anul asta sunt hotarati sa nu mai faca baie, nici macar dus si vor chiar sa nu doarma toata noaptea in asteptarea mosului. Dar acum au alta problema: poate daca ei stau non-stop langa brad, nu mai vine mosu. Eu am zis sa incerce, poate totusi vine. Acum problema noastra e cum ne vom descurca cu mosu, ca totusi trebuie sa vina.
    Carmen

    • Gabriela spune:

      Si la noi anul trecut s-a pazit bradul ca sa-l vada pe Mos Craciun…pana cand pe la 12, cand pica de somn, am zis sa-l ajutam si i-am zis ca poate de-aia nu vine totusi, ca e el acolo treaz si nu mai bine se culca? A acceptat imediat si am avut cale libera. Anul asta inca nu a zis nimic.

  4. Diana-fr spune:

    Perfect de acord cu tine!…
    Eu ma confrunt anul asta cu problemuta asta, al meu mezin are 8 ani jumate si crede inca din toata inima desi zilnic vine de la scoala povestind cum care mai de care incearca sa-l convinga ca parintii sunt cei care aduc cadourile si nici vorba de mosi…

    El accepta ca sunt o multime de mosi falsi peste tot dar Mos Craciun adevarat exista, e doar unul si ala e greu de vazut pentru ca, nu-i asa, e magic!:)

    SI ma amuza cum el insusi isi gaseste argumente la spusele colegilor:
    – daca la colegi aduc parintii cadouri, f probabil ca n-au fost cuminti si Mosul adevarat nu mai vine, asa ca parintii fac si ei ce pot ca sa nu sufere odrasla:)
    – poate colegii au facut liste prea lungi si Mosul nu poate aduce chiar tot ca doar sunt atatia copchii pe lumea asta!:)

    Probabil depinde de copii, unii sunt mai 'terestri' si vor adevarul in fata, altii mai visatori e bine sa fie lasati inca putin in poveste…
    Unul din prietenii lui fi-meu a izbucnit in lacrimi cand mama i-a confirmat indoielile cum ca Mos Craciun nu exista, cum povestesti de Max si Spiderman…

  5. Dar de unde ideea ca noi astialaltii nu mai facem cumparaturi in secret si nu ne mai batem capul? Nu e asa, obiectele primite vin ca surpriza in dimineata de Craciun, nu stie ce va primi si nici cand le iau si unde le tin 🙂 Si nu e deloc mai usor pentru cei care am ales sa raspundem sincer la intrebarea asta pentru ca de la 5 ani de cand a aflat cine e Mosul a trebuit sa am grija mereu ca ea sa nu spuna celor care cred in asta. Cum tu ti-ai jurat sa-l tii in lumea lui Mos Craciun eu mi-am jurat ca nu o sa o mint. Si n-am mintit-o. Iar cand a aflat a fost foarte incantata pentru ca atunci a stiut ca poate sa participe si ea la treaba cu oferitul de cadouri, chestie care i s-a parut minunata. Si nu mi se pare deloc ok ca un copil sa ajunga la suferinte legate de adancirea in povestile magice, de orice fel ar fi ele. Asa ca am ales sa nu bat moneda pe Mosi zburatori ci sa ii spun mereu despre ideea de Craciun ca un moment de altruism si generozitate.

  6. Elena Pilat spune:

    Era vara, in mijlocul unei discutii atat de aprinse intre noi incat depasise de mult stadiul de cearta. ne turnam in cap unul altuia toate rahaturile… atunci a facut referire la faptul ca oricum mosul o sa ii aduca ce vrea, mai exact pendula de podea de 3000 de euro (!!!) asa cum i-a adus anul trecut si pendula de perete. Si atunci i-am zis, i-am zis-o cu foc, M-am razbunat ca un copil ranit, n-am fost adult nici macar cat negru sub unghie. am subliniat faptul ca am facut eforturi uriase sa-i cumpar pendula de 400 de lei si macar atat sa faca, sa fie mai intelegator (am fost exact ca maica-mea, care si acum imi aminteste ca ea umbla cu ciorapii rupti si remaiati de vreo 3 ori ca eu sa fac meditatii private la engleza…). reactia?? habar n-am. Am un copil tare ciudat. A fost surprins, dar nu devastat. Ulterior, cand ne-am linistit si ne-am umplut de iertari, mi-a spus: de fapt mosul e un simbol, nu-i asa? Nu ma deranjeaza, poate chiar exista cu adevarat undeva. pot sa cred in continuare? e chiar indicat, i-am zis. dar sa stii ca nu poate sa iti aduca daruri atat de scumpe…asa ca acum credem si in mosu, dar si stangem bani la pusculita sa o ajutam pe mami sa ia cadouri.!! pretty convenient.
    Ma crezi ca nu-mi amintesc cand am aflat, cum, de la cine? asteptam mosul, ma bucuram, dar nu-mi amintesc sa fi fost surprinsa vreodata de ideea ca nu exista fizic. partea aia s-a sters complet.

  7. Anonim spune:

    Daaaa, total de acord! Eu nu recunosc nimic! Nici macar cind vine fii-mea (9 ani jumate) si zice ca ea stie ca Mosii (Niculaie si Craciun) sint parintii. Am intrebat-o daca ne-a vazut. Avea taica-miu o vorba "Hotul neprins e negustor cinstit". Asa ca n-a avut ce face…a scris o scrisoare frumoasa, a decupat ce dorea din cataloage si mi-a dat-o s-o postez, intrebindu-ma seara daca am trimis-o. (Bun, am trimis-o in fundul sertarului din biroul de la serviciu, le mai am si pe cele din ultimii 3 ani). E mai mult un joc de-a soarecele si pisica, pe mine ma amuza, asa ne pindeste, ma gindesc cind o sa ne prinda…
    Fra'su, 11 ani jumate, s-a lamurit singur, habar n-am cind, dar joaca jocul in continuare.
    Tot-o-Mara

  8. Simona spune:

    Ai mei (5 si aproape 8) inca cred cu fervoare in Mos. Nici nu si-au pus problema ca n-ar fi adevarat, deci nici nu m-au intrebat, ceea ce mie imi spune ca in comunitatea lor de prieteni inca nu se vehiculeaza ideea ca Mosul nu exista… Daca ma intreaba pe bune, am sa le spun probabil, dar pana atunci ma multumesc sa exploatez cumva ideea Mosului in favoarea mea. Si am bafta, copiii sunt de treaba, mi se umplu ochii de lacrimi cand ii aud cum fac ei doi sedinta si se decid ce sa-i ceara Mosului, sa nu fie foarte scump (ca sa aiba Mosul bani si de cadouri pentru toti ceilalti copii), sau pentru ceva mai deosebit sa vorbeasca cu mami si tati sa nu-l impovareze pe Mos si pe saracii elfi care toata ziua manufactureaza jucarii acolo in frig la Pol, cum sa-si rezolve unele doleante din banii lor personali (primiti de la buni de zile de nastere si ca sa acopere "shipping-ul" cadourilor trimise prin Mos din Romania in Canada…) etc. Pe bune ca am sa fiu trista cand n-o sa mai aud din astea. Si oricum, ideea lor (pe care n-am luptat sa o combat) e ca Mosul aduce chestii mai mult simbolice, pentru restul exista parinti si trebuie bani. Si ca trebuie sa fii bun si sa ajuti pe altii ca sa intri pe listele Mosului, ultima data cand am fost la voluntariat i-am luat si pe ei cu mine si s-au simtit atat de importanti ca ajuta si ei de mi-a crescut pipota… 😀 Cred ca de fapt asta e esenta Mosului. Eu am prins-o pe maica-mea destul de devreme cu cadourile (aveam vreo 5 ani cred), dar i-am spus ca prefer sa pastrez magia si sa pretind ca Mosul vine. Craciunul e superb oricum 🙂

  9. Mirela spune:

    Mi-ai atins sufletul cu postarea asta!

  10. mara spune:

    Ah, ce comentarii frumoase si ce mult as vrea sa va raspund fiecareia in parte, dar s-a ingrasat ariciul din gatul meu, febra nu vrea sa plece si capul e dureros. Maine dimi merg la doctor. Avea dreptate cineva pe-aici care mi-a zis ca-s apta de antibiotic. Abia astept eliberarea Zinnatului sau whatever imi da orelista.

  11. Anonim spune:

    Sanatate multa Mara, ai grija de tine, sper sa iasa ariciu cat mai repede din gatlej!:-)

  12. Raluca spune:

    Aveam 10 ani cand am venit de la joaca plangand si am intrebat-o pe mama daca exista Mos Craciun pentru ca partenerii mei de joaca spun ca nu exista. Mama s-a asezat in genunchi in fata mea, m-a luat de maini, s-a uitat in ochii mei si m-a intrebat "Tu ce crezi? Exista sau nu exista?" I-am raspuns ca exista si o sa existe mereu, desi uneori gasisem cadourile ascunse prin dulapuri cu mult inainte de Craciun. Cand le gaseam sub brad le spuneam ca sunt cadourile din sifonier si ca m-am mai jucat cu ele, imi spuneau doar sa am grija sa nu cad cand ma mai urc pe mobila ca sa "cotelesc" prin dulapuri. Cred si acum (32 ani) in magia Sarbatorilor de iarna, in Mos Nicolae, in Mos Craciun si in dorinta de Anul Nou. Sanatate Mara!

Lasă un răspuns