înțelepciunea femeilor

Văzusem poza asta săptămâna trecută pe FB și m-am gândit așa, că:

La douăzeci și ceva de ani, când iubitul te înșală, te cam ia prin surprindere avalanșa de sentimente și, cum nu ești capabilă încă să le controlezi nicicum, simți că iei foc. Îi trântești o scenă cu public, să afle toată lumea ce porc e, faci mega-circ, îl dai afară din casă, îi arunci hainele în stradă și îți schimbi ceremonios statutul de pe Facebook. Toată drama este acompaniată de zbierete de război care alternează cu lacrimi de isterie și amenințări cumplite. Pentru ca, două săptămâni mai târziu, totul să fie ca la început, v-ați împăcat și vă iubiți ca-n prima zi.
La treizeci și ceva, metodele s-au mai rafinat. Nu mai e prima oară când un nemernic îți înșală sentimentele, ai mai trecut o dată prin etapele respective, chiar dacă pe repede înainte și nu foarte conștient, oricum, știi cam la ce să te aștepți. Prin urmare acționezi mai subtil, aplici diverse tertipuri care scapă psihicului masculin, te folosești de mesaje și terțe persoane, devii expertă în manipulare și șantaj. Toate, bineînțeles, cu un aer de dezinteres suveran, dar având totodată grijă să te afișezi constant cu alte prezențe masculine, căci gelozia e o armă care nu trebuie subestimată niciodată. Astfel încât, în cel mult două săptămâni, se va întoarce la tine cu coada între picioare, implorând să-l primești înapoi.
După patruzeci de ani, dacă cumva ți se mai întâmplă una ca asta, te poți considera norocoasă. Pentru că ai plăcuta surpriză să constați că, ia te uită!, mai mișcă ceva în relația asta a noastră, în care ne cam plictisim amândoi de la o vreme încoace. O intrigă, o cabală, un zvâc acolo, ce dacă vine din afară, e foarte binevenit! Ceva care să agite un pic rutina, să ridice praful de pe relație. Oricum, de teama că el te-ar putea părăsi pentru alta ai scăpat definitiv. Pentru că știi foarte bine că tot la tine se va întoarce și, dacă prin absurd n-o face, ești suficient de înțeleaptă să realizezi că prin asta ți s-a oferit o a doua șansă în viață. Prin urmare nu miști un deget în ideea de a-l recupera, nu irosești niciun gând pe povestea asta. În schimb, preferi să te bucuri de fiecare clipă a acestei binemeritate pauze de libertate și-ți vezi de ale tale. Pentru că două săptămâni trec atât de repede!