fraierilor cât mai multe culegeri!
Copilul meu își face lecțiile singur. Nu stau lângă el și nici nu-l verific de fiecare dată. Când nu știe ceva, întreabă. E un copil cu o inteligență medie, de la școală îmi vine de regulă cu FB, deci consider că se poate descurca singur cu manualele, mergem pe încredere. Și dacă nu poate, înseamnă că e ceva în neregulă cu ei, nu cu el, și el să fie sănătos! Refuz ideea de meditații, de lucrat acasă suplimentar, de lecții până seara târziu. Face cât poate, astfel încât să-i rămână timp și pentru sport, și pentru jucat minimum o jumătate de oră pe zi (de regulă, cu Lego). S-a întâmplat de vreo două ori să nu termine lecțiile la timp din cauză că erau prea multe și i-am permis să meargă a doua zi la școală cu ele nefăcute. Asumat, cu explicație sinceră pregătită pentru învățătoare. Și cu stilul ăsta de a privi școala încercăm să ne descurcăm cu sistemul nostru de învățământ vechi și prost. Luăm la cunoștință mizeriile din el cu detașare și încercăm să nu ne lăsăm afectați prea tare. Până când mai vine copilul la mine și se plânge de câte-o gogomănie ca asta.
![]() |
Îmi scapă mie ceva? Poate reușiți voi, pe mine mă depășește. |
După ce a încercat și el, și maică-mea, am încercat și eu. Nu iese, frate! Pare să fie o greșeală, din nou. Ah, câte greșeli îmi semnalează ei aproape săptămânal în câte-un manual sau culegere și eu nu-i bag în seamă, crezând că exagerează! Doar câteodată îmi mai bag nasul în carte și constat că nu, nu-i tâmpit copilul, ci manualul. Și mă întreb, din nou, de ce dăm banii pe toate prostiile astea de culegeri cu care ne îndopăm copiii, prost alcătuite, făcute pe genunchi, pline de greșeli, mijloace de stors banii de la părinți, fraierii, vor genii, să pompeze culegeri în plozi, ce contează că sunt greșite? De ce acceptăm să ne vândă școlile toate mizeriile astea, de ce suntem cretini?
La ședința cu părinții de anul ăsta – clasa a treia – a circulat prin bănci un set de 4 culegeri suplimentare (10 lei bucata sau ceva de genul). Învățătoarea ne-a zis că nu vom avea timp de făcut în clasă din ele, cu siguranță nu, poate doar din cea de ortografie română, deși preferă să facă niște copii xerox pentru cele 2-3 dăți în care vor apuca s-o folosească. Dar, desigur, părinții sunt liberi să comande. Rezultatul? Jumătate din părinți le-au comandat pe toate, trei sferturi și-au luat câte două și toți pe cea de ortografie. Toți în afară de mine. Am refuzat pur și simplu. Mi s-au părut prea multe cărți de cărat, prea mulți bani aruncați, prea mult timp alocat temelor. Iar dacă vor face din ea, l-am instruit pe Max să ridice mâna și să spună că el nu o are, că mama lui a refuzat s-o cumpere, pentru că i se par prea multe manuale. Și că are voie să vină cu insuficient acasă din cauza asta. După care, la câteva zile, m-am gândit dacă oare am procedat bine, dacă nu se va simți prost că toți au culegere de ortografie și el nu.
Ei bine, nu. Nu se va simți prost nici el, nici eu. Căci la câte greșeli conțin toate mizeriile care ni se bagă pe gât și nu moca, nu pot decât să mă felicit că n-am dat banii pe încă una!
🙂 In manualele pe care ni le-au bagat pe gat cei de la scoala de stat (acum am trecut la particulara) am gasit nu numai greseli in exercitii dar si povestioare de genul "Gigel serveste masa" langa o poza cu Gigel mancand… Probabil pregatesc o generatie puternica de ospatari.
Hahahaha :)))
sunt gresite toate trei patratele alea la modul foarte grosolan 🙂 si logic daca te uiti la ele nu au cum sa fie corecte
manualele astea nu au raspunsuri la final cum aveam noi ? 😀 sa ne lumineze cum sunt posibile ?
mariana
N-au răspunsuri la final. M-am uitat inclusiv în "portofoliul elevului" la care face referire săgeata de sub exercițiu, dar acolo era cu totul altceva.
asta-i nimic dar ia sa faceti propozitii cu": din somnul cel de moarte, barbarii de tirani-asta la inceputul scolii, e clasa a IV-a. sau alte propozitii cu: melopee, curcubitacee… eeeee? l-am lasat sa scrie ce-i trece prin cap si I-am spus ca eu una nu stiu. si teme frate de termina pe la ora 5-6 seara. (doina)
Apoi o fi nimic pentru tine, dar eu cu matematica stau prost. :)) Când găsesc câte-un exercuțiu greșit, mă gândesc că nu mai știu eu cum se fac, că nu mă ajută capul, și mă descurajez. La limbi și literaturi, de bine de rău, o mai dai cotită, te scoți cumva. Dar matematica nu prea lasă loc de interpretare.
Ce-i aia melopee? 😀
se poate sa ai dreptate (eu sint inginer) la facut propozitii cu ciudatenii cam fug! la mate mi-e usor, acolo evident e o greseala, mai decoperim noi din astea si in marile culegeri care sint pe piata!
melopee am aflat si eu (e din poezia lui Topirceanu) e un cintec trist!!! (doina)
Aha, deci la anul ne așteaptă Topârceanu cu a sa melopee, bine de știut.
Fii linistita, o sa fiti mai mult decat OK, si noi am ignorat cu seninatate toate aberatiile si exgerarile sistemuui romanesc de invatamant, si fiu-meu e bine mersi la liceu, unde a intrat fara emotii, fix la liceul la care isi dorea! In cls. I-IV nu a facut teme deloc acasa, pt ca statea la after school pana la 4 si mi s-a parut inumat sa faca teme dupa 8 ore de stat la scoala. Deci, daca nu-si termina cat era la after-school, noapte buna, acasa nu faceam. Din cls V, maxim o ora de teme pe zi, in niciun caz teme dupa 7-8 seara. daca mi se parea ca are prea multe teme, vedeam de ex. 10 probleme identice la mate, ii ziceam sa faca doar 5, si asa mai departe. Culmea, niciodata n-am primit reclamatii sau plangeri de la profesori, desi de nenumarate ori i-am redus drastic cantitatea de teme de casa, daca mi se pareau inutile sau mult prea multe. 😀
M.
Wow! N-am mai cunoscut mame care să nu-i lase pe copii să-și facă lecțiile. 😀
Da, pai nu mi se pare deloc constructiv ca un copil sa faca aceeasi chestie de 1000 de ori, desi a invatat-o si a inteles-o din prima. De ce i-as fi rapit placerea de a invata lucruri noi (ceea ce el a facut-o intotdeauna cu mare drag) numai ca sa faca la nesfarsit sute de adunari identice, sau ca sa scrie randuri nesfarsite de liniute si litere?
M.
Sunt putini parinti care inteleg ca nu cantitatea e importanta, ci calitatea. Am fost invatatoare acum multi ani si desi le-am explicat parintilor de ce nu le dau copiilor mai mult de 5 randuri de bastonase/liniute/litere ca teme, nu au vrut sa priceapa nicicum – tot cu pagini intregi veneau sarmanii copii a doua zi. La fel cu exercitiile si problemele de mate.
Io mi-s mai capoasa de fel si am tinut-o ca mine, dar altii care vor sa faca o cariera in invatamant si sa para "invatatori buni" probabil ca incep sa ii multumeasca pe parinti la un moment dat, ca sa nu piarda copiii. Doar stiti si voi cum e cu reputatia invatatorilor si profesorilor – cu cat sunt mai severi, cu atat au parintii impresia ca l-au prins pe D-D de picior, ca le ia scoala povara/responsabilitatea educatiei de pe umeri – in mintea lor, "stie ala ce face si noi avem mai putin de facut, ca e cu batul pe ei".
Exact aceeasi atitudine intentionez sa o am si eu (dra tocmai a inceput pregatitoarea), insa ce ma fac cu dumneaei, care e de o constiinciozitate iesita din comun?! In 3 zile diferite i-am spus ca poate sta acasa, daca vrea (in conditii de muci), si ea a zis nu, ca nu vrea sa piarda chestii 🙂 Si nici macar nu-i pt ca i-ar placea Doamna, ori ca are prea multi priteni …
Tot vreau sa-i bag in cap chestia asta (opusa a ceea ce mi se spunea mie), ca viata inseamna mult mai mult decat scoala, si ca e asa desteapta pt toate lucrurile pe care NOI le-am facut cu ei, de-a lungul timpului, ori le-au descoperi/invatat singuri, nu datorita vre-unui sistem de invatamant. Nu ca i-as nega acestuia utilitatea, insa este doar intr-o mica proportie meritului lui.
Si vreau sa gandeasca singura frate, sa discearna si sa comenteze cand ceva i se pare aiurea (evident nu suntem extremisti, toate in limita bunului-simt) 🙂 Prevad niste vremuri interesante, pt ca dorintele mele sunt clar in contradictie cu ce vrea sistemul de la oitele sale 🙂
Și-al meu e super-conștiincios, serios și vede școala ca pe un soi de baubau, autoritatea supremă de care-i e frică. Încerc să relaxez lucrurile puțin, să echilibrez balanța. Să-i explic că nu-l dă nimeni afară din școală pentru că nu și-a făcut toate (multe) temele de vacanță, că nu-i exmatriculează dacă n-au în fiecare zi bluză cu logoul școlii, că nu se întâmplă nimic dacă întârzie odată (el nu întârzie never ever). Într-o zi mi-am pus eu alarma aiurea și ne-am trezit cu o oră mai târziu. Era o panică pe el de zici că mergea la eșafod! Până i-am explicat că e normal, uman, nu suntem roboți și că precis i s-a întâmplat chiar și învățătoarei vreodată să n-o ducă mama ei la timp la școală. Și că nu-i face nimeni nimic. Și s-a liniștit. 🙂
Yap, exact asta cu "autoritatea suprema" vreau eu sa o preintampin, fara a incerca neaparat sa diminuez pozitia profesorilor. Una mi se pare sa fie copil constiincios, alta sa fie in pozitia ghiocel tot timpul, in relatia cu scoala