sunt unele lucruri care mă scot din sărite
Foto: Matthew Wiebe
Urc în 66, îmi arunc ochii roată prin bus, nu era foarte aglomerat, dar locurile pe scaune totuși ocupate. Mă prind de o bară, undeva pe la mijloc. Lângă mine, o femeie gravidă, să fi tot fost în șapte-opt luni după mărime, tot în picioare, ținându-se de aceeași bară. Blondă, mărunțică, slăbuță cam cât mine, n-aveai cum să nu vezi că e însărcinată. Lângă noi, pe scaune, doi bărbați în jur de 45-50 și o tipă 20+. Toți trei privind absenți în zare. Mă uit la burta femeii, era al naibii de vizibilă. Mă dau doi pași în spate, să nu cumva să obstrucționez vederea spre burtă și aștept. O stație, două stații, trei stații, nimic. Între timp, tot priveam în jur să văd dacă mai e careva care a observat că o gravidă cu sarcină înaintată stă în picioare sau e o iluzie optică de-a mea după o zi de job. Neah, nimeni nu părea să observe. Și în tot acest timp simțeam cum mi se urcă dracii încet, de la stomac în gât, până-nvârful urechilor și apoi pe creier. Când au ajuns acolo, am simțit că nu mă mai pot abține.
Mă uit țintă la unul dintre bărbați și, după cum era de așteptat, după câteva secunde întoarce privirea spre mine. Zâmbesc și ridic din sprâncene, făcând semn cu ochii spre burta femeii. El se face într-o primă fază că nu pricepe, apoi bâiguie ceva și dă să se ridice, mormâind că n-a observat. Gravida spune timid că nu e nevoie, că oricum va coborî la prima.
– N-ați văzut-o până acum, nu? întreb furioasă. Doi bărbați și o fată tânără n-ați observat o gravidă care stă în picioare chiar aici!
Când m-a auzit, tânăra care stătea pe scaun, practic, aproape sub burta însărcinatei, a dat să se ridice repede și ea.
– De trei stații vă urmăresc, să văd dacă se scoală vreunul. Ați lăsat o gravidă să stea în picioare lângă voi. Sunteți mișto toți trei! le-am aruncat peste umăr și m-am întors să cobor, lăsându-i în urma mea cu fețe vinovate, oscilând între a se ridica sau a rămâne pe scaune.
Din spatele meu am auzit coborând un „mulțumesc“ timid, aproape șoptit la ureche.
Draga mea….ai perfecta dreptate….dar sa stii ca mi s-a intamplat sa vin de la job rupta de oboseala si sa nu vad in jurul meu nimic, inclusiv o batranica cu ditamai plasa care statea in picioare langa mine…
Asa ca nu inseamna ca cei care stateau jos sunt cei mai rai oameni din lume…
Ramona
Păi, nici n-am zis că-s răi, am zis doar că-s mișto! :)))
Ramona, poate tocmai urcase batranica 🙂
Mara, mie mi s a intamplat asa o eruptie de nervi in sala de asteptare la obstetrica gineco, unde din vreo 10 scaune, 3-4 erau ocupate de soti 'gravizi', iar alte femei insarcinate stateau in picioare. Mama, ce i-am mai umilit!
Și mie, la Filantropia. Și m-am dus la unul dintre ei și l-am întrebat "Nu vă supărați, dumneavoastră în ce lună sunteți?" 😀
Helloooooooooooo party people! 😀
Asa, ontopic: are si Ramona dreptate, si mie mi s-a intamplat de cateva ori sa fiu asa de preocupata ori obosita incat am trecut pe langa oameni cunoscuti fara sa-i observ. Omu'intelegator m-a tras de maneca si am realizat atunci cine era langa mine, dar de vreo doua ori nici in ruptul capului n-am fost crezuta ca, sa ma jur!, pur si simplu nu am inregistrat fata oamenilor din jur.
Pe de alta parte, sunt sigura ca nu asta e explicatia pentru care intamplarea de mai sus. Nu de alta dar am avut un deja-vu, doar ca la intamplarea la care am asistat eu in ratîbî femeia gravida statea aproape lipita(era aglomerat tare) de un nene care sedea pe scaun, si cand i s-a facut observatie domnului, acesta a raspuns enervat "da'ce cucoana, am lasat-o io cu burta mare?".
Ei asta e prea de tot…..
Graviduta nu avea o geanta mare sa-i tranteasca una direct in cap!?Ar fi meritat……
Ramona
Hahaha! Lovind și urlând cu furie: „Nu m-ai lăsat tu cu burta mare, dar uite că te las' eu cu capul spart!“
Da'nu ma corectati ca-s agramata, ha? Fetele oamenilor (bre Tomitza, bre!), fetele! :))
Da, e ..e asa, o treaba, unii barbati au si ei o logica de fier.
Si va mai spun una, cu puradei crescuti probabil de domnul de mai sus.
Am luat metroul f. aproape de capatul liniei, era liber, locuri berechet, m-asez. La urmatoarea statie se umple rapid. Langa mine ia loc o doamna, iar spre urmatorul loc dinspre mine se indreapta o batranica. Pana sa ajunga dansa, hopa doi pitigoi de liceu, o ea cu un el. Cavaler ba'eatu, ii ia fatza dnei in varsta si-i cedeaza locul madmoazelei.
Batranica se opreste, biata, iar doamna de langa mine o invita cu glas taaare sa ia loc si se ridica, femeia. La care pustoiaca i-o tranteste bibicului "stai bah jos". Asta, cavaler, nu contrazice fata si se aseaza. Ramane batranica saraca iar cu ochii in soare. Ma ridic eu si-i cedez locul – eu proaspat operata cu un sfert de chip gratios in bandaje si-nca-un sfert umflat si vanat de la hematoame, si singura reactie a pitigoilor e sa se zgaiasca cu ochii cat cepele la mine ca, nah, io-te cum arata aia, bah, haha.
Moaaa, nu po' să cred, săraca! De fapt, de ce să nu cred, că doar știu cât de bizoni sunt unii…
Adevarul e ca se intampla sa nu observi ceva, dar aia erau 3 care nu observau. In schimb, tipul a obs pe Mara cand se uita la el.
Adevarul e ca si noi trebuie sa ne cerem drepturile. Sunt multi nesimtiti, altii … doar nepasatori. Si asta e peste tot.
Carmen
Cred că mi-am dezvoltat latura cu cerutul drepturilor în ultima vreme, mă cert cu instructorii, cu nesimțiții din bus, cine știe ce mă mai așteaptă? :)))
Aaaaah, cat am fost gravida niciodata, dar niciodata nu mi-a oferit nimeni locul. Si imi amintesc o calatorie infernala in mai, cu 182. Eram in opt luni si era o calduraaa. Autobuzul plin. Nu doar ca nu mi-a oferit nimeni locul, dar a trebuit sa ma feresc de toti mosii cu papornite care aproape ca ma bruscau. Se uitau cu ura la mine, tin minte ca atunci m-am gandit ca 'batraneii' din Floreasca nu sunt simpatici deloc, ba dimpotriva. Si mie imi era un raaau. Cred ca se vedea pe fata mea. E groaznic sa fii gravida si sa fie nevoie de mergi cu transportul in comun in Bucuresti. Absolut groaznic.
Și n-ai cedat nervos? N-ai strigat la nimeni că nu mai poți și că ai nevoie de un loc? Un leșin simulat, ceva? (Deși nu cred că trebuia să simulezi prea mult în condițiile date 🙂