me & my blog
Foto: Alejandro Escamilla
MARA: Șefu?
BLOG: Da. Ce-i?
MARA: Șefu, aș vrea să-mi iau azi liber.
BLOG: Păi, cum așa? De ce?
MARA: Sunt cam obosită, șefu, am avut niște zile grele, mi-e greu și mie…
BLOG: Ei, na! Ție? Tu ești mereu la datorie!
MARA: Păi, tocmai de-aia. Știi, șefu, toate weekendurile alea lucrate…
BLOG: Mda.
MARA: Nu mai po’ să văd ecrane, îmi joacă ochii-n cap de la chestionare…
BLOG: Nu știu, zău.
MARA: Recuperez, promit, șefu, știi că-s muncitoare.
BLOG: Ești, da.
MARA: Și fac tot ce-mi ceri, numa’ dă-mi azi liber.
BLOG: Și oamenii?
MARA: Ce-i cu ei?
BLOG: Le-ai promis că le povestești cum a fost la sală!
MARA: Ei, m-or înțelege, că-s oameni buni. Mă revanșez eu cumva.
BLOG: Mda, bine, hai, ai liber azi.
MARA: Săr’na, șefu!
BLOG: Da’ să nu se mai întâmple!
E o zi frumoasa, buna de lenevit. Meriti si tu o pauza din cand in cand! Premiu, na. Dar sa nu te apuci sa povestesti ca ai mancat prajituri sau cine stie ce alte bunatati ca unii sunt la regim si le ploua in gura! :))
Nix, lenevit, nix prăjituri. Deadline.
Sa-mi iau azi maine? :)))
Hahaha, m-ai prins, am scris aiurea, ca să vezi cât de obosită eram! Sau cât de emoționată când trebuie să cer voie lu' șefu. Am corectat, mersi! 🙂
EU: Sefulumara, hai sa propunem oamenilor un concurs.
SEFULUMARA: Un ce? De ce?
EU: Asa, ca sa-i tinem ocupati, sa nu simta ca Mara si-a luat azi maine.
SEFULUMARA: A! S-ar putea sa mearga. Si la ce concurs te gandesti?
EU: Pai, sa spuna oamenii cum cred ai c-a fost la Mara la sala. La final sa aleaga Mara castigatorul.
SEFULUMARA: Hm… nush ce sa zic. Daca-i concurs, tre sa fie premii. N-avem buget.
Eu: Pai nu Sefulumara, nu trebuie bani. Vorbesti matale cu Sefulucastigator sa-l lasae sa-si ia maine un azi maine.
SEFULUMARA: Hmm…ar merge.
EU: Da Sefulumara?! Pe bune? Esti de acord? Mmmmmuah! Ce tare esti, Sefulumara. Dac-as da peste unu' ca tine, mai mai ca mi-as face si io blog.
Hahaha, da, concurs cu premii indecise, pentru un azi-mâine liber sau nu, mai vedem noi. :)))
Se vede că Mara nu e mexicană.
S-a întors un coleg (de rang inferior) al unui amic, dupa două zile de absență (azi mâine), la serviciu. Amicul, pentru că în Mexic se mai întâmplă și tragedii, nu-l bănuiește că e chiulangiu , așa că-l întreabă de ce n-a venit.
Răspuns: „es que no llegué!” care ar fi un fel de „n-am venit pentru că n-am ajuns!” Nici o altă explicație. Și tu, care ne redai dialogul cuvânt cu cuvânt. Hai, deadline, treci!
„es que no llegué!” să-i rămână numele! mă mut în mexico, clar, mai am de învățat!