in corpore sano
Știu, știu că mișcarea e bună, că sportul e minunat și binefăcător, că odată intrat în sânge îți devine un drog fără de care nu mai poți trăi, că te întrebi cum de nu ți-a venit ideea până acum, că-ți prelungește viața, că te face să te simți mai bine fizic, zi după zi, până la moartea care va veni abia peste 150 de ani. Știu toate astea. Și totuși sunt de o lene incomensurabilă când vine vorba de mișcare.
N-am făcut sport în viața mea. Sigur, la școală am participat la orele de sport, însă cam numai până prin liceu, când am început să mă descurc cu absențele. În plus, statura scundă era o scuză excelentă pentru a chiuli la orele în care jucam baschet & co. Totuși, curios lucru, când venea vorba de datul normei, cu excepția oinei, eram destul de bunicică. Doar că, na, a lipsit mereu pasiunea.
La sală m-am înscris de vreo două sau trei ori în viață, direct abonament cu banii jos ca garanție pentru prezența ulterioară, însă am abandonat după maximum patru ședințe. Mai mult n-am putut duce. Totuși, nu eram printre cele mai ridicole în exprimarea fizică.
De la o vreme încoace încep a-mi simți vârsta. Sunt chinuită de diverse tipuri de dureri de spate, de la mijloc la umeri, de genunchi ruginiți și încheieturi anchilozate. În plus, îmi petrec mare parte din zi pe un scaun, în fața unui calculator. Și mă gândesc că e cazul să fac ceva. Așa că am luat măreața decizie de a urca și coborî scările numai pe jos. Având în vedere că locuiesc la zece, și că la job lucrez la cinci și am imprimanta la trei și bucătăria la șapte, cumva e de înțeles că ar fi un punct de plecare spre nirvana sportivilor. Mi-am pus totuși un amendament, anume folosirea scărilor în locul liftului se efectuează doar în absența genților grele și niciodată pe caniculă.
Acuma, canicula a cam trecut. Cât despre genți, ținând seama că eu am aproape mereu câte două, una în care îmi port calculatorul și una mare tip shopper în care am minimum o agendă zilnică, două telefoane dintre care unul cât o tabletă, snop de chei și portofel cu 1 kg de mărunțiș, portfard cu smacuri și parfum, carte, șervete umede, scutece, mașinuțe metalice, apă de 0,5 și diverse alte lucruri trebuincioase (dar ce nu are o doamnă mamă în poșețică?), consider că port mereu greutăți cu mine.
Și uite-așa, nobila-mi decizie de a face mișcare via trepte a rămas, de aproape o lună, doar în faza de proiect. Totuși, abia aștept să înceapă orele de baschet ale lui fi-miu.
la mine e la fel:
-lene cat casa;-stat mult pe scaun;-dureri de spate mai nou;-abonament la sala pe o luna intreaga-am facut si asta; mi-am propus sa merg pe jos doua statii de tramvai-am facut si asta; mi-am propus ca in pauza de masa sa merg sa ma plimb 10 minute- m-a tinut 2 saptamani….nimic nu functioneaza…sau mai bine zis nu dureaza!!!!mereu renunt…desi in alte situatii nu o fac!
Ramona
Undeva trebuie să avem și noi un punct slab, în care să renunțăm, căci în rest funcționăm brici, ca niște roboți, nu? 😉
1. Mereu m-am intrebat cum naiba se descurca femeile care au posete cat niste portofele dupa ele. Unde isi tin ele cheile, telefonul, portofelul, smacurile, tampoanele, agenda, pixul, puloverul de rezerva etc etc? Cum te poti invata sa traiesti "frugal" in materie de poseta?
2. Saptamana viitoare baga la Lidl (vai, ce expresie, remember?) adidasi de alergat. Vreau sa-mi iau o pereche, ca-s colorati si frumosi si o sa-i tin la usa si poate imi amintesc si eu la ce folosesc si ies seara la alergat. Hm, probabil ca nu, totusi, dar au sireturi roz. Eu zic ca merita 🙂
1. Alea nu-s femei, sunt pisi.
2. Vreau și eu papuci de alergat (prin casă), mersi de pont. Rămâne să mai localizez un Lidl aproape de mine…
Eu am tras concluzia ca sportul la varsta noastra dauneaza.
Sotul meu si-a rupt tendonul jucand fotbal. Operatie, repaus total 2 luni etc. Cat asteptam sa iasa din operatie am stat cu o tipa de vorba in spital; si ea il astepta pe sotul ei sa iasa din operatie, facuse o miscare gresita jucand tenis si isi terminase cotul.
Deci pentru noi a cam trecut vremea, suntem niste mamaici! mai bine incepem cu ceva light, gen mers pe jos seara o juma' de ora..sa ne mai intindem din cand in cand..o tura cu bicicleta in spatele blocului.. si cam atat!
Aaaa, categoric, de sport pe bune nu se pune problema. Eu când vorbesc acuma despre „sport“ în legătură cu persoana mea, mă refer la niște exerciții de stretching, niște maimuțăreli pe pilates executate pe loc, treptat și lent. Că nu-mi trebă acum vreo hernie de disc, ceva, doamne feri! :)))
Eu am o chestie pe care o fac constant, ca nu prea am incotro: e musai sa-mi plimb cainii in fiecare seara, si nu le ajunge asa, 10 minute, deci facem cam 2-3 km pe seara. Dar nu e niciun efort, e plimbare usoara. Deci nah, nu se prea pune. Dupa ce incepe scoala, mi-am propus sa merg si eu la sala, ca ma doare spatele groaznic cand ma ridic de la birou, si dr a zis ca am musculatura slab dezvoltata si sanii cam mari 😀 si ca ar trebui sa fac sport ca sa capat muschi la spate capabili sa sustina coloana si greutatea suplimentara 😀
Maria
Aaa, lux! Am și eu o prietenă care-și plimbă cânele zilnic și a slăbit enorm, acum e mai slabă decât mine chiar (și asta e ceva!). Exact așa și la mine cu mușchii spatelui, nu fac față, doar că eu am sânii mici spre inexistenți, deci m-am scos mai tare decât tine la faza asta. :))))
Aceeasi situatie si la mine, la sala parca m-as duce dar ma gandesc ca alea 2 ore si ceva (cu dus/intors, dezbracat, dus) le iau din timpul petrecut cu copilul …si parca mi se pare cam mult. Dar ma bate gandul sa alerg in parc. Macar juma' de ceas pentru inceput, nu cred ca rezist mai mult dupa atata pauza…
Texte! Eu mi-am jurat că vara asta, cât timp sunt copiii plecați la mama în vacanță, voi găsi o oră de mers la sală la colțul străzii. Am jurat strâmb.
Ah, pai si eu am zis ca alerg in fiecare zi in saptamana in care a fost copilul plecat. Am sezut in timpul asta in fata calculatorului, m-am uitat la filme si m-am vazut cu prietenii. Adica tot stat cu fundul pe scaun 🙂
Mara draga, daca ai ocazia, (poate cu ocazia vreunei adunari de blogerite), incearca Aqua Gym, sau Aqua Fitness, sau ce nume i-or mai inventa. Ideea e de a face aerobic in apa (nu tre' sa stii sa inoti). Nu solicita incheieturile, nici coloana, si te mai si relaxeaza statul in apa (ca doar deh, noi venim din mediu lichid).
Oh, da, am intenționat mai demult și asta. Dar cumva mediul ăsta lichid nu mă atrage, cum nu mă atrage deloc nici înotul. Cred că e vorba și de zodie, nu-s de apă, ci mai de pământ, așa, adică Taur. :)))
eu zic ca sportul e f bun si as spune tuturor sa faca sport. corpul isi va spune cuvantul peste cativa ani.
Mihaela
Asta zic și eu. Doar că, din nefericire, nu pot fi un exemplu. 🙂
Dc ai gasi o prietena cu care sa mergi la o sala? Si eu tot motivul asta il bag: singura? NUUU Si platesc abonament in fiecare luna cate 20 de euro pt 1 an, pt ca aici in Germania e mai special cu contractul pe care-l faci cu sala.
Carmen
Sau așa. Dar ar trebui să-și cam facă program după mine, care-mi fac program după copii, ceea ce e cam greu. 🙂