m-am întâlnit scurt cu dd
Era trecut de miezul nopții, marea era ca oglinda, iar în aer nu se simțea niciun firicel de briză. O lună plină și uriașă se ridicase deasupra noastră, peste corturi și focurile de pe plajă. La televizor spuseseră ceva despre un fenomen rar al lunii.
Mi-am ridicat pantalonii și am intrat cu picioarele în apă – era aproape mai caldă decât aerul de afară. Nu mai făcusem o baie noaptea de peste zece ani, iar marea aceea liniștită și caldă aproape îmi striga în față că mă așteaptă.
M-am dezbrăcat de haine și am intrat în apă. Călduță, liniștită, neagră și cu un ponton argintiu, care pleca din dreptul lunii și ajungea până spre plajă. M-am lăsat curpinsă de mare și am început să înot încet, să nu tulbur frumusețea nopții. Când m-am depărtat suficient de plajă, m-am oprit și m-am uitat în jur. Părea că mă aflu într-un decor de film, apa întunecată și cerul și luna enormă și palidă. Sau eram în vreun basm magic. Există magie? Există Dumnezeu? Ăsta trebuie să fie, natura de o frumusețe insuportabilă, liniștea ei care te inundă pe dinafară și pe dinăuntru. Stăteam singură, înconjurată de ape, cu ochii spre luna plină, fericită, și mă gândeam la Dumnezeu.
După un timp am ieșit, m-am îmbrăcat și m-am așezat înapoi lângă foc, fără să spun nimic.
discleimăr: această întâlnire n-are nicio legătură cu religii, popi și biserici, pe care în continuare îi disprețuiesc după măsura faptelor lor.
N-am simtiti niciodata o atractie spre mare si deci nu am fost niciodata la mare…
Dar cum o descrii tu …..pare Dumnezeiesc… imi vine sa ma impachetez si si sa plec
Ramona
Eu cred că poți simți ceva similar și pe un vârf de munte. 🙂
Totuși, poate n-am înțeles eu bine, n-ai fost niciodată la mare!?
Ai inteles bine…la naiba….dar promit solemn ca vara urmatoare sunt pe plaja sa ma intalnesc si eu cu dd. Desi cu el m-am mai intalnit pe la munte….
Am avut si eu o experienta minunata ca si a ta. S-a intamplat la munte 🙂
Eu numesc experienta mea "orgasm" psihic 🙂
Si DAAAAA, asa il simti pe Dumnezeu cel care nu are nicio legatura cu religia, popi & Co.
Mă tot bate gândul de-o urcare pe munte (soft, Curmătură) de câțiva ani, dar treaba e că GG nu are voie să care (discopatie), iar eu nu mă văd urcând cu doi rucsaci în spinare. Și poate că-i mai bine, n-am mai urcat de mai bine de zece ani, posibil să ne cedeze picioarele pe la jumătatea drumului. Dorul de munte mi l-am îngropat adânc în mine, am pus și-un capac deasupra, l-am bătut în cuie, nu iese ușor. :))