drăgălășenii de seară

– De ce mi-ai aruncat semințele?
– Care semințe?
– Alea din bucătărie.
– Nu era nicio sămânță în bucătărie.
– Ba da, era o pungă cu semințe.
– Eu n-am aruncat nimic.
– Ba da, când ai făcut aseară curat pe masă.
– Nu era nicio pungă cu semințe. Am aruncat niște biscuiți vechi și niște napolitane, atât.
– Și o pungă cu niște semințe în ea.
– Nu era nicio pungă de semințe în bucătărie.
– Ba era. Și mi-ai aruncat-o tu, că așa le arunci tu pe toate, ești nebună.
– N-am aruncat aseară nicio sămânță. Numai biscuiți și napolitane.
Își ia o carte, tace îmbufnat.
– Poate le-ai mâncat aseară și nu-ți mai amintești.
– Nu le-am mâncat!
– Poate le-a mâncat Alin.
– Nu le-a mâncat Alin.
– Acuma, că stau mai bine și mă gândeasc, parcă-mi amintesc de el că ducea ceva la gură.
– Era paharul de bere.
– Dar poate a mâncat și semințele, că merg cu bere. Și dup-aia a aruncat punga.
– Nu le-a mâncat Alin. N-avea cum, că erau mai multe.
– Păi… poate și-a băgat și în buzunare, să aibă pe drum.
– Mi-ai aruncat punga de semințe, las’ că știu eu!
– N-am aruncat nimic!
Îmi iau și eu o carte. Suntem îmbufnați amândoi.
– Auzi? Dar poate le-ai dus pe balcon.
– Nu le-am dus pe niciun balcon!
– De unde știi? Te-ai uitat?
– Nu, dar știu că nu le-am dus.
– Păi, cine știe, poate faci lucruri și nu știi. Adică te-ai gândit că vrei să le mănânci pe balcon și le-ai dus acolo și dup-aia ai uitat.
– Nu-s pe balcon.
– Dar le-ai căutat?
– Nu.
El citește îmbufnat, eu stau cu cartea în mână, căzută pe gânduri. La un moment dat se rățoiește la mine:
– Și-acum ce stai așa?
– Aștept să te duci pe balcon să verifici dacă sunt semințele acolo.
Se ridică furios, se duce în balcon și se întoarce cu punga de semințe, rânjind.
– Erau pe balcon.
– Păi vezi? Ce ți-am zis eu că n-am aruncat nimic, și mă faci nebună. Ramolitule!