lăsați nepoții să meargă la bunici

You may also like...

20 Responses

  1. Karioka spune:

    Mulțumesc mult, Mara. Parcă mi-ai fi scris mie 🙂

  2. Anonim spune:

    Vai cata dreptate ai….Am avut o vreme cand si eu imi lasam copilul "o perioada limitata" la bunici pentru ca mi se "parea" ca vine cu niste deprinderi care nu erau tocmai pe placul meu.
    Dar m-am trezit la timp…iar acum imi las copilul toata vacanta de vara la ei, desi sufar ca un caine…
    Atunci cand vine acasa, aduce cu ea povesti frumoase pe care cred ca o sa le tina minte toata viata….si atunci stiu ca am facut alegearea cea mai buna.

    Asa ca …lasati copii la bunici..daca locuiesc la tara e si mai bine….
    Hmm ar trebui sa facem o campanie pentru asta:))
    Ramona

    • mara spune:

      Deprinderile neplăcute cu care vin de la bunici le trec repede. Al meu, de exemplu, obșinuiește să sară cu grație peste spălatul de dinți seara, când merge la maică-mea. Dar când se întoarce, știe că cu mine nu-i merge. 🙂

  3. Nimic nu e fair pe lumea asta. Copila mea are 4 bunici, dar niciunul aproape de ea. Cu cit drag (si aici, ma gindesc desigur si la mine!) as lasa-o barem citeva saptamini. Traiasca bunicii!

  4. Dan spune:

    Eu am avut parte de bunici doar pana la 11 ani, si erau departe, la Brasov, dar nu voi uita niciodata vacantele petrecute acolo. Din pacate fi-miu nu are nici un bunic in viata, si din cauza asta ii e destul de greu sa inteleaga notiunea de bunic. Totusi stie ca "aici a lucrat bunicul", "aici dorm bunicii" si cam atat.
    Ai dreptate Mara: lasati nepotii la bunici!

    • mara spune:

      Când mama s-a întors la muncă (aveam 4 luni), m-a pus la bunici în brațe și ei s-au descurcat cu mine până prin clasa a doua. I-am iubit enorm. Altfel decât pe maică-mea. Mama era mama, ei îmi erau un fel de prieteni mai mari.

  5. Vio spune:

    Fata ta are doar o bunica..si ce bine ca-i in forma bunica si ca au timpul lor impreuna…
    Baiatul meu are doar un bunic…din pacate fizic nu prea mai e in forma maxima (are 77 de ani si taman se recupereaza dupa un accident vascular MINOR, facut de Craciun..), dar cand vine in parc cu noi… cei doi isi au timpul lor, glumele lor, fugile lor, replicile lor… Isi construiesc ei acolo..in legea lor..relatia lor..
    Si imi place tare-tare!
    Si-ti multumesc ca mi-ai adus aminte sa o las mai usor cu tendinta de a controla ce-i spune..sau ce-i face..cand nu face (tata-alias bunicul) taman cum as vrea eu…

  6. Simona spune:

    Stii ca exact asta ma face sa incerc sa profit cat pot de faptul ca ai mei au doi bunici (socrii mei) care inca sunt in putere si cu mintea intreaga… intrebarile copiilor cu ochii mari despre celalalt set de bunici (parintii mei) pe care n-au apucat sa-i cunoasca… si ma gandesc, cat de putin mai au de petrecut impreuna, sa se bucure si unii si altii de experienta. Asa ca inchid ochii uneori, oftez cand vad ceva care nu-mi convine, si multumesc ca totusi mai avem bunici, iar relatia lor cu nepotii e absolut speciala 🙂

  7. Andreea spune:

    Minunat, Mara. Aveam perioade cand ma enervam (acum le restrang doar pentru situatiile chiar de enervat, de genul lasat copilul in masina si plecat la cumparaturi), dar m-am gandit ca timpul lor impreuna este limitat si ca trebuie sa make the best of it.

    • mara spune:

      Da, normal, stăm cu grijă, la fel cum stăm cu grijă cu oricine altcineva decât noi am lăsa copilul, căci noi suntem cei mai buni și mai potriviți și mai grozavi. Dar e bine să ne controlăm fricile astea.

  8. Zu spune:

    Si eu zic la fel – cand am vazut ce diferente sunt, mai ales in ceea ce priveste alimentatia, dar si alte teorii… am zis ca asta e, ce sa fac, sa separ copiii de bunici? Never, asta e o decizie ingrozitoare, au atatea amintiri frumoase de construit impreuna, atatea lucruri de invatat/ experimentat alaturi de ei… asa ca am tras adanc aer in piept si am decis ca, well, asta e copiii mei, cat sunteti acolo e sarbatoare mare, dezlegare la n minunatii (nu doar dulciuri ci si alimente pe care eu nu le incurajez), reguli de alte forme si culori, enjoy!

    • mara spune:

      Corect! Chiar aseară vorbeam cu o colegă despre treaba asta, era de neînduplecat cu socrii ei, dar după ce am tocat-o un pic, parcă-parcă am reușit s-o conving să reconsidere toată situația.

  9. Lala spune:

    Draga Mara, articolul acesta l-am citit pe vremea cand nu aveam copii si mi-a placut foarte mult. Azi e prima data cand fetita mea de luni ramane cu bunicii cateva ore deoarece noi mergem la teatru cu prietenii. Mi-am amintit de articolul tau si ma bucur sa il recitesc din perspectiva de mama. M-a ajutat mult, multumesc. Sper sa mai scrii 🙂

  10. simona criste spune:

    Eu am 29 de ani si sunt extrem de fericita pentru ca inca ii am aproape pe toti cei 4 bunici. Si chiar daca nu mai am vacanta de 3 luni sa stau cu ei, ma duc cu drag sa-i vad si sa le ascult povestile si vorbim des la telefon. Si mama era speriata cand ma intorceam de la tara si vorbeam foarte tare (la bloc) sau imprumutam unele expresii de la bunicu’: „calce-te avionul” si „manance-te lupii” :)) Dar imi reintram destul de repede in ritm si sunt foarte fericita ca m-au crescut ei pana am mers la scoala si dupa am avut ocazia sa-mi petrec vacantele la tara cu ei. Verisorul meu a crescut in Spania si i-a vazut mai rar, dar tot prinde cateva saptamani pe an alaturi de ei. Si nu ne-am dat seama cat de mult inseamna pentru el asta pana anul trecut cand a avut de scris o compunere despre persoana lui preferata din familie, a povestit despre bunicul nostru si despre cat de multe a invatat de la el <3

Lasă un răspuns