nu știi nimic!

You may also like...

46 Responses

  1. Așa-i. Nu te înțeleg deloc, dar sper că o să mă ierți. 🙂

    • mara spune:

      Hahaha, da, te iert. :)) Ce-i drept, tu nici nu-mi reproșezi că nu răspund la telefon sau că exagerez când susțin că fac tot timpul ceva, nonstop, de la 6.30 până la 22.00.

  2. Anonim spune:

    Eu nu stiu nimic da nici nu vreau sa stiu:) E mult prea greu si activ pentru lenesi ca mine. Asa ca ma tolanesc pe fotoliu cu o cafea fierbinte, imi aprind o tigara si te citesc.

  3. Anonim spune:

    Singurul blog sincer(or mai fi si altele dar nu le-am gasit eu…),pe care nu te strepezesti cand il citesti,ca apoi sa treci prin toate starile de vinovatie de pe planeta ca vai!…eu n-am alaptat pana la gradinita,eu am dat zahar copilului,eu imi vreau viata mea inapoi,macar din cand in cand,chiar daca sunt indragostita muci si de viata mea de acum,eu mai tip cateodata si poate,VAI!!!,mi se intampla sa-l si amenint cu pedeapsa,desi toate mamicile astea din blogosfera scriu de le ies ochii din cap despre cat de nociva e pedeapsa…asadar,esti singurica pe pozitie in clasamentul meu si iti apreciez onestitatea,umorul si efortul de a continua sa bloguiesti desi habar n-am cand apuci s-o faci…

    • mara spune:

      Vai, mulțumesc, mă mai descarc și eu pe unde pot, caci "hartia" din online suportă multe. În rest, numai zâmbete și zen mimez și eu destul de des. 😀
      Am timp să bloguiesc tocmai pentru că am copii și mă trezesc devreme. Dacă n-aveam, dormeam până la 9 și mă durea la bascheți. Și probabil compuneam noaptea poeme de amor. Așa, mă culc la 11, că la 6 jumate sunt iar la datorie. Practic, timpul meu liber este de la 10 la 11 seara si dimineața de la 7 și 20 încă vreo oră. De fapt, sunt două ore pe zi, îți dai seama? Două ore numai ale mele! (în care mă și spăl, epilez, întind rufe, hrănesc mâțul, spăl vase, să mor io dacă știu cum fac, uneori mi se pare că aș merita să mi se ridice statuie în intersecție! 🙂

  4. Ok, ok, recunosc :)))

  5. Ioana spune:

    Ba stiu, d-aia m-am intors la munca:)) As spune si ca d-aia nu am mai facut un copil, doar ca acum imi pare cam rau.

    • mara spune:

      Culmea e că, deși îmi doresc să crească VK cât mai repede, să nu mă mai solicite atât, sunt sigură-sigură că o să tânjesc înapoi spre etapa asta în care îmi treceau toți dracii numai inspirându-i mirosul de la ceafă. De fapt, deja mi-e dor numai când mă gândesc. Sunt o fraieră!

  6. Anonim spune:

    These are the days of miracle and wonder :)…m-as intoarce la perioada aia fara sa clipesc! nu-i vorba ca si adolescenta e de savurat 🙂

  7. Anonim spune:

    Cunosc, stiu si imi amintesc de perioada aceea…o descrii perfect, dar acum cand copilul acrescut si nu mai are asa mare nevoie de mine m-as intoarce inrtr-o secunda la aceasta perioada…Asa ca…,curaj !! este cea mai frumoasa perioada din viata ta…crede-ma…doar ca nu o stii….
    Ramona

    • mara spune:

      Ba o știu și-mi vine să-mi trag palme. :))

    • Anonim spune:

      Eu sunt gica-contra aici, dar dupa mine nu varsta primei copilarii e cea ma frumoasa (desi a fost frumoasa si aia destul, mai ales pt ca am avut un singur copil si inca unul din ala super-cuminte). Cu toate astea, imi place mult mai mult acum, cu copil mare-adolescent de 16 ani, distractia e mult mai mare 😀
      Maria

  8. calina spune:

    eu stiu!!!! si compatimesc dulcele calvar!

  9. Dan spune:

    eu stiu, desi sunt tata si fac mai putine chestii decat doamna "ma-sa" 🙂

    • mara spune:

      Băi frate, voi, bărbații, aveți așa, în general, un limitator la stres&griji inutile când vine vorba de prunci, chiar dacă îi iubiți la fel de mult ca noi. Cum faceti? Dați-ne și nouă rețeta aia de detașare!

  10. andreea spune:

    Eu stiu si am jurat ca atunci cand prietenele mele vor avea copii, am sa ma duc sa le spal vasele, sa le fac cumparaturi, sa le masez umerii si chiar sa le trimit la nani sau la cosmetica sau unde vor ele in timp ce eu stau cu picii lor. Tocmai pentru ca stiu cum e.

    • Bravo! Asta am facut si eu pentru prietenele mele si doar o mama intelege ce inseamna asta!

    • mara spune:

      Pfoaaai, eu nu-s în stare să mă rezolv pe mine, cum să-mi rezolv prietenele? 😀 Sper doar să pot să-mi ajut copiii când oi fi bunică…

    • Anonim spune:

      Eu am incercat. M-am lovit de "dc fuge, dc o pierzi, dc iti scapa din mana, dc aia/ailalta si ceastalalta" ma oferisem sa duc copilu la cinema, la un film pt varsta lui (ma strofocasem ceva sa-l aleg), sa-l iau si sa-l aduc acasa. La ore care sa se pupe cu programul lui de masa/somn. Toate la naiba in praznic fata de propria casa. M-am calmat. Pe viitor astept sa fiu rugata. Ady

  11. Luminita spune:

    nu stie ce pierde, de fapt 🙂

  12. Stiu cum e. Dar merita. Cand vezi relatia care se creaza intre tine si copii pentru ca ai fost acolo, chiar si intre doua mailuri si pasihpe proiecte… totul merita. Si trece cam repede timpul 🙂

    • mara spune:

      Categoric merită, n-a zis nimeni că nu merită. Daaaaar, e greu al naibii să mai menții relații de prietenie, contacte etc. Am pierdut o prietenă bună când era Max mic pe motivul ăsta, acum sunt pe cale să mai pierd una… Great, nu?

    • Anonim spune:

      Nu ai cum pierde prieteni în situaţii de genul ăsta, decît dacă nu sunt prieteni pe bune. Eu am pierdut o mulţime de aşa-zişi prieteni, care nu au putut face faţă schimbărilor din viaţa mea, dar e ok, s-a dovedit că a fost mai bine aşa…. Şi hai măi Mara, nu e chiar aşa, tu o ai pe mama ta, pe soţ, eu am crescut 2 băieţi singură, fără soţ, fără mamă, fără bani de bonă, cum am apucat, se poate şi mai rău, frustrarea asta care răzbate nu e benefică….

    • mara spune:

      Așa e, se poate și mai rău și sunt conștientă de asta. Apreciez ce am, dar tot cârâi, că na, așa-i firea omului. 😀
      Da, sunt frustrată la maxim că n-am timp de mine, of, va trebui să-mi găsesc, știu. Poate dimineața, în loc să scriu pe blog, să mă las dusă pe valurile pasiunii pentru… habar n-am, aeromodelism? filatelie? șah?

    • Pe bune ca daca pierzi "prietene" pentru ca ai o viata plina de munca si copii aia chiar inseamna ca "prietenele" sunt de cacat. Si chiar daca nu au copii ar trebui sa priceapa, ca doar n-au cinci ani, ce naiba! Ele ar trebui sa se dea peste cap sa fie cu tine cand tu esti ingropata in munci de tot felul, sa vina sa te ajute… pana mea, eu mi-am pus copilul in tren ( e drept, am "nocorul" sa n-am un job fix iar ce mai fac pe langa sa pot face oricand) si m-am dus la Bucuresti sa ajut prietene cu copii. As in in alt ORAS! Asa ca…prietene mai adevarate iti doresc 🙂

  13. Ceska777 spune:

    Du hast recht: sie hat keine Ahnung!

  14. Vio spune:

    Mara..pe mine-au renuntat sa ma mai sune:))
    Asa ca sunt posesoarea unor SI MAI PUTINE relatii de prietenie(nici inaintea nu aveam prea multe)..si alea doar cu mame cu copii… Caci altceva nu mai sunt in stare, nah! 😛

    • mara spune:

      Auăleu, păi de asta mi-e teamă, o să rămân prietenă doar cu mame și o să pierd contactul cu partea cealaltă DE TOT! Ceea ce mă face să alunec într-o extremă care nu-mi place deloc. Dacă nu cumva am alunecat deja. 😀

  15. Lili spune:

    Eu am pierdut din prietene chiar din perioada sarcinii. Si au fost niste discutii puerile, iar cele fara copii nu vor intelege prea curand, cum ti se schimba prioritatile, ce inseamna sa nu faci un dus zilnic sau sa te speli pe dinti de cate ori simti nevoia… Mama mi-a spus candva ca ea este cea mai buna prietena a mea, pentru ca nu ma va barfi niciodata cu X-uleasca, nu se va supara pe mine daca eu am o zi proasta si tip ca nebuna la ea prin intermediul telefonului si ca mereu va avea o vorba buna pentru mine atunci cand este necesar. Aceste cuvinte vor ramane gravate in inima mea. Pentru ca doar mama ma intelege cu adevarat si abia acum ii spun cat de mult o iubesc. Si nu o sa-mi ajunga toata viata ca sa ma pot revansa fata de ea. Pentru ca, doar o mama intelege…si ne rabda multe in tacere, cu speranta ca nu e totul pierdut si copilul o va lua din nou pe calea cea buna. Si pentru ca fiecare mama sufera atunci cand isi vede copilul plangand si nu se va bucura ca are necazuri si nici nu-l va abandona in momentele grele.

  16. Tommy spune:

    Lasa ,noi sa fim sanatosi! 😉 Oamenii vin si se duc, si fiecare ramanem cu viata noastra, tot noi singuri cu noi cand ne culcam seara,pana la urma. Ba nu, rectific: noi impreuna cu noi.
    Eu am mai zis, copii nu am(si-nca nu am facut intre timp,hihi) dar am pierdut o prietena cand am trecut printr-o depresie (clinica, nu din aia tip sunt deprimata ca nu stiu cu ce pantofi sa-mi asortez poseta).
    (Si, la fel ca tine, si atunci si acum i-as spune acelei persoane la fel: nu stii nimic. Dar nici nu conteaza prea mult.Noi sa fim sanatosi.)

    • mara spune:

      Ah, fir-ar, asta cu depresiile e o altă felie urâtă a vieții. O vreme cred că poți să folosi copiii drept leac, dar dup-aia devii imun și la medicamentul ăsta. Noroc că mamele n-au voie să-și ia gâtul! :))

  17. Livia spune:

    Este fantastic articolul tau, asa este. Publica-l intr-o revista chiar germana "Eltern-Zeitung" sau ce mai exista
    M-am luptat si ma lupt in continuare cu 2 baieti singura cu servici, cu crese, boli de copii etc. ajutata si de parinti, dar numai de ei, mai traieste numai mama.
    Viele Grüße aus Stuttgart

    • mara spune:

      Mulțumesc, dar nu-i chiar atââât de fantastic. :)) Și oricum, au și ei mamele lor pe netmoms & co.
      schoene gruesse din patria mumă! 😉

  18. Ioana spune:

    E funny cand citesti articole de genul; ai senzatia ca persoanele cu pricina s-au nascut direct mamici si nu au gustat din anonimatul vietii de noapte, nu au savurat o cafea, nu s-au tolanit pe canapea dupa o zi de munca, nu si-au sunat niciodata prietenele care deja aveau un bebe sa le povesteasca te miri ce fleacuri.

  19. mihaela spune:

    Sezi bland, viata te va razbuna, o sa ajungem toate asa 😛

  20. Anonim spune:

    din pacate nici unii nu stim nimic despre ceilalti. mi se pare o nedreptate sa ii acuzam pe prietenii nostri (cu sau fara de ghilimele) ca nu stiu, pentru ca poate nici noi nu stim cum e sa fii in pielea lor. eu una nu cred in asta cu saritul in ajutor, eu as ciufuli pe oricine ar vrea sa vina sa se bage in ciorba gospodariei mele – stai femeie la tine acasa si vezi-ti de oalele tale, cu ale mele ma descurc eu. iar daca nu ne raspundem la telefon o vreme, eh, asta sa fie baiul. daca suntem prietene cu adevarat tot o sa gasim un fir liber intr-o zi. am norocul poate ca putinele prietene pe care le am sa imi fie cu adevarat familie si sa vina la pachet cu privilegiile date de legaturile de sange. asta inseamna ca oricand ne-am suna, nu conteaza dupa cata vreme, nu conteaza daca mai racnim una la alta, firul se leaga usor. de fapt, nu, nu se leaga, pentru ca nu s-a dezlegat niciodata. n-avem pretentia sa stim, n-avem nici pretentia sa intelegem. pur si simplu suntem acolo, in ciuda valurilor aprige ale vietii de familie sau ale carierei :). ceea ce va dorim si voua :). Anamaria.

Lasă un răspuns