cu tristețe, despre unele cărți

You may also like...

13 Responses

  1. Anonim spune:

    titlul la care faci referire este al unui autor moldovean. iar pizdet inseamna altceva in moldoveneste, nu vagin. nu ne zici si noua despre ce carte e vorba?
    Ana

    • mara spune:

      Nu, am început-o atunci când a apărut, dar nu m-a prins stilul.
      Dar de unde provine cuvântul? Căci, recunosc, îmi sugerează vagin, însă cu siguranță nu este. Care-i etimologia, chiar nu știu, dumirește-mă.
      (oricum, nu despre cartea asta era vorba, ci de una scrisă de o gagică, pe care mi-am cumpărat-o de pe net și parcă-mi pare rău că am dat banii pe ea…)

  2. Anonim spune:

    Nu stiu cum am descoperit-o, dar scrie minunat. Si tocmai i-a aparut prima carte.

    http://tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=3004

    are si blog http://acestblogdenervi.ro/

    Diana

    • mara spune:

      Nuuuu, nu despre Petro e vorba, știu că a scos o carte de curând, căci ne urmărim reciproc din umbră, dar n-am apucat să pun mâna pe ea încă. Și nici n-aș dezgropa securea războiului, căci ne știm de mici din real life și hahahaha, nu, deci nici nu vă puteți imagina ce circ ar putea ieși. :))))
      Știi vorba aia cu „we are friends because you know too much“? Se aplică la noi. 😀

    • szqwer spune:

      Eu cred ca e vorba de stil, de felul in care sunt asternute pizdulelile in context.Sunt muieri care au un sarm aparte atunci cand folosesc un limbaj vulgar si sunt alte femei carora nu le sade, pur si simplu, nicicum sa foloseasca acele cuvinte.E foarte important modul in care sunt folosite.Uite, Petro, da si ea cu pizduleli la greu, dar ei ii sade intr-un mare fel cand le asterne in context.Probabil cartea cu pricina era scrisa in asa fel incat a meritat s-o lasi deoparte.
      Zic si eu o parere de la una care pizduleste si ea cat poate ! :-))

    • Anonim spune:

      @mara, stiu ca nu la Petronela te-ai referit in postare, eu ti-am recomandat-o, desi aveam banuiala ca o stiai dinaintea mea .

      Diana

    • mara spune:

      @szqwer: E o chestiune de gust. Pe mine personal au început să mă cam deranjeze vulgaritățile. Mi se pare că o carte merită mai mult respect, mai multă străduință.

      @diana: :)) Credeam că încerci să ghicești despre ce carte vorbeam, ca Ana de mai sus, care voia să știe la ce carte mă refer. Evident că n-am să spun, căci nu vreau să supăr pe nimeni. Nu-s critic literar, era doar o revelație pe care am avut-o săptămâna trecută, într-o seară.

  3. mara, io zic că literatura română suferă de prea multă particularitate. scriitori români sunt ca filmele ruseşti (atâţia ani de prietenie nu au cum să nu lase urme), cadre întunecate şi lungi, scene fără dialog şi muzică de bătut copii (scuze, bieţii copii nu nici o vină). ne place să ne credem măreţi da crede-mă că nu e aşa. un occidental nu va înţelege filosofia de lângă cazanul de ţuică. ba mai mult nu va ştii ce-i aia. scenă întâlnită la un autor român, scenă la care, ca şi tine, am lăsat cartea deoparte şi acolo a rămas. sper să-mi fac curaj într-o zi. să nu mai spun stilul, noi am rămas undeva la început de secol, cei mai mulţi, iar cei mai revoluţionari te plictisesc cu un limbaj trivial de parcă asta ar putea da valoare cărţii. înjurăturile nu sunt traductibile. occidentalii ăştia tâmpiţi îşi respectă morţii şi sfinţii din calendar. aşa că dacă vrei să promovezi scriitorii români în străinătate nu prea ai cu ce te duce. hai să ne uităm un pic la Chuck Palahniuk, un minimalist cu subiecte groteşti. de ce are succes? şi el e trivial, şi el prezintă o lumea altfel, te şochează cu subiectele sale, da face totul într-o manieră atât de umană, un fel de universalitate a omului că n-are cum să nu-ţi placă. noi ne cramponăm de anii comunismului, de imaginea politicianului român corupt, de nea Gheorghe de la ţară cu o filosofie pe care numai noi, ca români, o înţelegem şi cam atât. o particularitate, nimic universal ce să poată face dintr-un scriitor român un scriitor de valoare internaţională. of, ar mai fi atâtea de zis da mi-e teamă să nu mă întind prea mult.

  4. Anonim spune:

    Toata chestia cu limbajul trivial e ca trebuie sa fie si justificat artistic, sa mearga in contex, sa vina asa, organic, ca parte a personajelor. Pe mine nu ma deranjeeaza limbajul trivial intr-o carte buna si bine scrisa. In schimb, daca cartea e subtirica artistic, atunci sigur ca nu o salveaza limbajul trivial. Dar adevarul e ca, in lb romana, eu nu-mi amintesc nicio carte care sa ma fi socat cu genul asta de limbaj.
    Maria

  5. Miruna spune:

    Uite tocmai am terminat Scrisori catre Rita- autorul are o densitate destul de mare de organe pe cm patrat de pagina, dar dupa ce depasesti primul impact e o carte chiar foarte misto. Mai ales ca a fost initial un blog si apoi o carte.

    • mara spune:

      Posibil, nu neg, dar pe mine una nu mă mai cuceresc cărțile-blog și cu atât mai puțin cele cu organe. Pur și simplu nu mai am răbdare cu ele. Îmi plac scriitorii de la care pot învăța ceva, nu prea mai am timp de confesiuni de divertisment (asta practicăm cu toții într-o mai mică sau mai mare măsură.)
      (nu mă refer acum la „Scrisori către Rita“, n-am citit, habar n-am despre ce e vorba, poate e absolut ok, la fel cum și cea pe care am renunțat eu s-o citesc poate că e o carte bună până-n coadă, deși nu știu dacă e după vreun blog și aia, dar na, asta e, nu le scad lor vânzările pentru că mă împiedic eu de niște organe 🙂

Lasă un răspuns