mausi

You may also like...

20 Responses

  1. Anonim spune:

    Ce frumos. Toti avem un Mausi. Pe mine m-a emotionat pt ca mi-a adus aminte de Carnica mea.
    Mihaela

  2. Ceska777 spune:

    eu nu imi aduc aminte sa fi avut ceva gen Mausi. Nu te-ar consola un pic un remake? Tot din carpe? sa imi lasi mesaj te rog, ok?

    • mara spune:

      Dacă n-ai avut o jucărie, sigur dormeai cu o pătură preferată. Sau cu o pernă deosebită, ceva, nu? Nici Max n-a avut jucărie preferată, nu s-a jucat niciodată cu plușuri când era mic. El dormea cu mașini.

    • Anonim spune:

      Nici eu n-am avut vreo jucarie preferata cand eram mica, nici paturica sau alte accesorii de genul asta, in schimb tre' sa recunosc ca am dormit cu maica-mea si taica-meu in pat pana pe la vreo….8 ani, cel putin? Deci nah, fiecare cu tabietul lui 😀
      Wow, cand imi mai amintesc asa, cate o chestie din copilaria mea, pur si simplu realizez cat de incredibil de razgaiata si enervanta eram!
      Maria

  3. Anonim spune:

    Ehe… a mea papusa preferata era Brandusa.. sau Damblagita cum o "alintau" ai mei..

  4. MihaelaMaria spune:

    Mausi a mea era o minge de ping pong si se numea Genevieve (se citeste jonviev) 🙂

  5. Ioana C. spune:

    Papusoiul meu preferat era "Donad". O chestie horror galben, din cauciuc pictat, roasa de subsemnata pe la maini, cioc si fund (Donald Duck are la fund un smoc de pene) pe care o iubeam nespus. Mi-au dat-o nemernicii cand m-am facut mai mare dar am gasit-o la Breaza intr-un sac de chestii nefolositoare (probabil cu imbracamine veche, jucarii distruse si altele).
    DA! L-am regasit pe la 13-14 ani, l-am mangaiat cu mainile si cu privirea vreo cateva zile, apoi l-am lasat acolo cu nostalgie si durere in suflet …
    Cred ca tocmai m-ai facut sa merg intr-o expeditie de recuperare!

  6. Ioana C. spune:

    Comentariul anterior era plin de greseli. Am incercat sa sterg busuiocul dar degeaba. Asta este… desi am l-am verificat tot am mai gasit o litera lipsa, alea alea… asta e: mananc litere si maimutoi de cauciuc!

  7. arakelian spune:

    A meu a fost un urs. L-am primit la 5-6 ani, cumparat de la magazinul de jucarii de la parterul blocului turn. Intr-o seara de toamna/iarna ceausista, cu ploaie mocaneasca, fara lumina pe strazi. L-am adus in brate acasa, si am dormit cu el multi ani. Pe la 12 ani, fratele meu i-a rupt capul, si a urlat cu el in brate pana la cresa. Eu plangeam dupa. Am recuperat capul si m-am dus mai departe, la scoala la mine. Unde l-a gasit colega de banca, intamplator, si a zburat prin cateva miini prin clasa. Iar urlete.
    l-am cusut (cum am putut…) si apoi a ajuns in cada cu apa. Era umplut din paie, acestea au mucegait…

    Se numea Martinica.

    • mara spune:

      Auăleu, sărmanul Martinică, prin câte a trecut! Cred că te-a durut sufletul când a trebuit să te desparți de el, chiar și așa, mucegăit.

  8. Miruna spune:

    Baaai, Maro, nu mai pot eu de Mausi, da' unde e pisicaaaa? Undeee? Ca mi-a zis fi-mea sa dam pe blog la tine sa se joace cu pisica si ia pisica de unde nu-I! Pune pisica la loc!

    • mara spune:

      Chiar! Unde mi-e pisica??? Nici n-am observat că lipsește, fir-ar! Oi fi lăsat ușa blogului deschisă? Mi-o fi sărit pe fereastră? Mi-a șmanglit-o careva?
      Pe bune acum, nu știu ce s-a întâmplat cu ea (poate doar dacă nu am șters-o eu din greșeală, de obicei am marele talent să pierd linkuri din blogroll, dar pisica!? Mai era și al naibii de mare!)

  9. Rust spune:

    Dear sis!
    Do you need a new dog?

    • mara spune:

      Hahaha! Da, poate că a sosit momentul să trec la nivelul următor, să-mi iau un Amstaff pentru blog, sigur nu mai vin răufăcătorii. :))))

  10. Simona spune:

    Eu il am pe Lecu. Lecu a implinit anul trecut 100 de ani (da, O SUTA!). E un ursulet jerpelit rau de tot, bordo, acum ii lipsesc niste bucati din urechi si din bot si e chel pe burta. Dar inca in am. Bunicul meu l-a primit, copil fiind, Lecu a vazut doua razboaie, apoi a ajuns la taica-meu, apoi la sora-sa (matusa-mea) si apoi la mine. Le-am spus copiilor ca nu am sufletul sa ii las cu ei (inca), pana nu stiu sa-l aprecieze la justa lui valoare. Daca s-ar pierde, sufletul meu s-ar face bucati, Lecu e ursuletul liniei noastre genealogice, are cate putin din toata familia mea (printre putinele lucruri pe care le-am luat cnad am emigrat in Canada, Lecu a fost primul pe lista), asa ca te inteleg perfect cu Mausi, imi pare atat de rau… 🙁

Lasă un răspuns