admiterea la școala germană goethe bucurești sau răspuns pentru ana

You may also like...

25 Responses

  1. Anonim spune:

    Ojemine, componentele bicicletei? Pai nu le stiu nici eu si am o varsta venerabila! :))
    Dar na, e mai bine decat aici. Liceul german (colegiu, sau cum dracu i-o mai zice acum) are clase de la 5 la 12. Am o cunostinta invatatoare la sectia germana, am apucat sa schimb doua vorbe cu o eleva de-a ei care terminase clasa a 4-a. O intreb ce va face in repectiva vacanta de vara si iti redau raspunsul ei in transcriere fonetica: "Ih ghe zu Turcia mit maine Eltern".
    Si copilul asta ajunge la liceul german.
    Shit.
    Alles Liebe,
    Ioana

    • mara spune:

      Nu știu cum era pe vremuri școala germană în București (deși știm cu toții că era mult mai proastă decât cea din Brașov), dar acum se zvonește că n-ar fi cea mai grozavă.

  2. mai exista varianta sa faca copilu pregatire cu vreuna dintre Tante si sa invete in cateva lectii ce se da la test :)))

  3. Anonim spune:

    Deci la NICIUNA dintre ore nu exista dialog in romana? ma gandeam ca sunt anumite materii la care se preda exclusiv in germana si altele la care se preda in romana. Si toti copii reusesc sa tina pasul in ritmul acesta? mi se pare destul de greu pentru un copil care nu a vorbit germana de mic asa cum se intampla cu Vera, care va are pe tine si pe mama ta cunoscatoare de limba gremana.
    Ana P.

    • mara spune:

      Teoretic se vorbește doar germană de cum intri pe poarta școlii (în afară de ora de limba română). Practic însă… Am auzit (zvon, desigur, din nou) că de la a cincea încolo nu prea mai au profi care să predea în germană. Ceea ce e foarte plauzibil, nu prea sunt profi nici la școlile române, de ce-ar fi la cele germane? Adică eu, cunoscătoare de germană, absolventă de filologie, de ce m-aș duce profă când aș câștiga de opt ori mai mult ca traducător, de exemplu?

    • Anonim spune:

      Cunoscătoare de engleză şi franceză, universitate de stat+ master, bursieră, cu tot cu mobilitate europeană la activ (am fost selectaţi 30 din toată ţara în anul respectiv) am ales, din pasiune, să fiu profesoară.
      Salariul unui debutant: 720 ron (în 2011).
      Sau, altfel: am luat 9.32 la titularizare si am fost ameninţată să renunţ la ore din catedră pentru cineva care luase 2.10. (In 2013)
      În alte cuvinte: MOARTEA PASIUNII!!!

    • mara spune:

      Când am intrat în facultate, am intrat cu gândul să mă fac profă. Cunoșteam de la maică-mea viața de profesor, avantaje și dezvantaje, mă atrăgea, îmi plăcea. Dar am renunțat, căci nu mi-aș fi permis să plătesc o chirie din salariul de profă. Acum, singurul lucru atrăgător în învățământ au rămas vacanțele…

    • Anonim spune:

      Ahm, da, uitasem. Aşa, din această foarte mare pasiune, am ajuns şi eu la 26 de ani să locuiesc cu părinţii. Oribil!

  4. Anonim spune:

    multumesc pt postare si pt raspuns Mara. Este util!

    Ana P.

  5. Anonim spune:

    Draga Mara,
    urmaresc cu placere blogul tau de ceva ani, insa este prima oara cand comentez. Cunosc destul de bine situatia de la Scoala Germana pentru ca am lucrat ca educatoare intr-o seama de gradinite particulare din Bucuresti si m-am intersectat destul de des cu " testul". Ceea ce ai descris tu mai sus este doar partial adevarat si o sa incerc sa explic si de ce.
    In primul rand niciun copil bun vorbitor de germana nu a fost respins la test. Unde a invatat el limba este in acest context irelevant. Nu exista o formula secreta care te ajuta sa intri.
    NU sunt respinsi copiii care au fost intr-o gradinita de stat.
    NU sunt respinsi copii care nu au invatat povesti pe de rost.
    NU exista o " poezie " pe care un copil o poate invata de la vreo " Tante".
    INSA, da, se fac si smecherii, caci altfel, nu am mai vorbi despre Romania.
    Invartelile se fac pentru copii care nu stapanesc prea bine limba, care nu se pot exprima cu usurinta, care nu au vocabular bine sedimentat, iar acestia, din pacate, sunt destul de multi . . .
    Cred insa, ca nu trebuie descurajati parintii care vor sa mearga pe drumul asta, insa nici sa nu se astepte ca odrasla lor care a intrat in contact cu germana doar cateva ore pe zi, fie ca e vorba despre gradi privata sau de stat, sa aiba suficiente cunstinte.
    Secretul este ca in orice in viata munca, munca si iar munca: desene, povesti, carti, meditatii, conversatie si iarasi CONVERSATIE – asta este din punctul meu de vedere singura modalitate de reusita.

    • Anonim spune:

      Draga anonim,
      putem discuta in privat mai multe detalii pe tema acestui subiect? adresa mea de email este ampistea@gmail.com

      Ana P.

    • mara spune:

      Uite, dom'le, ce înseamnă să mai bag și-un post serios, scot cititorii din carapace. 🙂
      Trecând peste glumă, da, categoric, adevărul e ca întotdeauna undeva la mijloc, iar eu vorbesc din auzite, căci, cum spuneam, nu m-am confruntat direct. Culmea e că am auzit povestea cu „picat copil crescut în Austria” chiar de la tipa care are grădinița și o grădiniță bună – nu știu dacă e și adevărat, ce-i drept.
      Într-adevăr, dacă copilul e bun, nu prea e motiv să-l pice, căci ca pedagog îți dorești să ai copii cu care să poți lucra. Și, da, conversația e sfântă, de acord cu tine.

    • Nuschu spune:

      No offence, dar vorbim despre COPII PANA IN SASE ANI??! Munca, munca si iar munca?!
      Da, stiu, povesti, desene, etc, dar, totusi, e o scoala ca toate scolile!

    • mara spune:

      Nuschu, nu e ca toate școlile, e școală de fițe, am aflat și eu pe pielea mea abia de curând. 😀

    • Anonim spune:

      Buna Mara,
      Am si eu o rugaminte la tine…am si eu o fetita care urmeaza o gradinita privata de germana de 2 ani si ceva.
      Mai avem anul urmator de gradi, insa in martie la anu' trebuie sa sustinem testul…si am vrea sa continuam pe linia asta…numai ca… nu stim cum sa facem exact…am vrea Goethe caci o scoala privata nu ne prea putem permite si as avea nevoie de ceva detalii din interior…mi-ar placea sa aiba sansa la Goethe sa invete cu o invatatoare calda, care sa iubeasca copiii si sa-i faca si pe ei sa iubeasca scoala…asa incat, te-as ruga din inima daca imi poti scrie si mie pe anda.craciunica@yahoo.com pentru mai multe detalii din interior pe acest subiect…
      Mersi din inima!

  6. Anonim spune:

    Buna.ma intereseaza si pe mine o astfel de îmbătătoare.si noi dam examen la anul

  7. Laura Boanta spune:

    Buna Mara,

    Si eu a-si avea nevoie de un insider!

    Noi am dat examen anul acesta si intram in sept la prega.

    Deci ar fi de ajutor orice info

    Multumesc,

    Laura
    laura.boanta@yahoo.com

  8. Anonim spune:

    Copiii nu trebuie sa stie sa numeasca piesele unei biciclete :)). Singurul dezavantaj mi se pare ca examenul se sustine cu educatoarea de mana, iar daca educatoarea nu poate sa vina, copilul meu intra singur (cum s-a si intamplat). Ar tb ca fiecare copil sa intre singur la test si sa arate ce poate, sa fie chiar camere de luat vederi si parintii de afara sa poata asculta/vedea ce se intampla inauntru.

    Revenind la test, sunt 3 profesori examinatori, un supraveghetor si o invatatoare care ajuta sau nu copilul. Doar invatatoarea vb cu copilul, restul cei 3 + supraveghetor nu intervin. Pe jos este un covor cu 8 imagini daca-mi amintesc bine si jucarii de plus. La noi cel putin, a fost intrebat cati ani are, cum se numeste, apoi invatatoarea a luat o zebra el un caine si au vorbit…unde locuiesti tu…eu la zoo, eu acasa…si se verifica un anumit nivel pe care copilul tb sa-l aiba. Apoi in poze copilul isi alege o imagine si spune …daca e soare, daca ploua, ce fac oamenii in imagine, sunt fericiti, nu…ce floare e cea din colt samd. Si a treia parte este povestea…cunosti vreo poveste …si de ce iti place.

    Testul este subiectiv, pentru ca un copil emotionat nu o sa fie la fel de "atractiv" sa spun asa ca unul dezinvolt. Practic trebuie sa aiba o anumita maturitate ca sa sustina acest examen…Nu stiu cum sta treaba cu copiii care vin de mana cu invatatoarea si cat de invatati sunt de acasa sa spuna toata poezia…noi am venit din afara si intr-adevar am observat un comportament care favoriza copiii din gradinita lor de la 85 (banuiesc ca aceea e cea a colegiului Goethe)

    • mara spune:

      Mulțumim pentru împărtășirea experienței. Eu, cum am nimerit anul fără examen, nu pot vorbi decât din auzite. Dar după cum se vede, sunt mulți care vor să afle ce și cum. 🙂
      Oricum, peste câțiva ani o s-o dau și pe cea mică tot la Goethe, deci prespun că ni se oferă o a doua șansă al test.

  9. Anonim spune:

    Ca fost absolvent al celor 12 clase organizate de aceasta institutie, 2 concluziii: 1. in acest colegiu de limba germana nu se invata o germana corecta (a se vedea site-ul institutiei, o batjocura totala, desi ar trebui sa fie cartea lor de vizita). 2. la materiile obisnuite – mate, fizica – au profesori jalnici, intrucat acestia nu sunt selectati in functie de competenta de specialitate, ci de gradul de balmajire a limbii germane. Si stiu ce spun. Prin exceptie acum multi ani, ca absolvent al sectiei speciale, profesoara de matematica vorbea o germana de Dambovita excelentata. Dar era exceptia, fiind prezenti f multi profi nemti. In prezent, lipsa vorbitorilor de germana in cadrul institutiei respective este notorie.

    • mara spune:

      Mulțumesc pentru confirmare, aveam oricum o bănuială că așa stau lucrurile. 🙂

    • ramo spune:

      Copilul meu a dat anul acesta test și a picat gin cauza emoțiilor. Pe scurt s-a blocat. Testul a durat 5 minute, interesul nu a fost sa tragă de copil sa își depășească emoțiile pentru ca trebuia sa intre alții. …lucrurile erau aranjate și nu a fost interes sa vadă cât știu copii…..

    • mara spune:

      Imi pare rau. Din pacate, in intreg sistemul nostru de invatamant emotiile copiilor conteaza prea putin…

Lasă un răspuns