ce mai face fata mea

You may also like...

36 Responses

  1. Anonim spune:

    Sorry da daca face o timpenie eu zic ca atasata sau ba, ramine o timpenie. Copila, nu ai voie sa bagi ardei in bluza, sorry daca ti se pare nerezonabil dar such is life.

  2. Butterfree spune:

    Eu i-as fi explicat o data calm, tura doi pe un ton mai ridicat, si tura 3 ori i-as fi luat ardeiul, ori as fi pus-o unde nu ajungea la camasa… nervii mei nu imi permit sa fac atachment parenting… o iubesc neconditionat, da, dar nici firea mea, nici a ei nu ma ajuta sa fac asa ca tine.

  3. acuma asta va fi camasa prin care se mananca ardeiul, macar stii o treaba:))

  4. Ioana spune:

    A, eu i-aș fi confiscat fie ardeiul fie cămașa încă de la ignorarea avertismentului cu nr. 2. Mă, ai prea multă răbdare!

    • mara spune:

      Mda. Așa făceam la Max și culmea e că înțelegea, se executa, eventual se bâzâia 3 secunde până își îndrepta atenția asupra altei chestii. Dar asta, dacă-i iei ceva (nu mereu, dar tot mai des), încleștează pumnii, țipă, dă din picioare mărunt și, dacă o ignori, se trântește în fund, se tăvălește pe jos și are niște lacrimi din alea cât bobul de strugure, de zici că-i copil abandonat. Până la urmă ajunge să se înece în lacrimi și salivă, să tușească. Și-atunci trebuie să aleg de la început: vreau liniște și ardei în cămașă sau o piesă de teatru de-mi explodează căpățâna?

  5. Anonim spune:

    Dincolo de episodul ardei punctual, eu ma intreb ce-o sa se intimple cind toti atasatii astia care nu au fost traumatizati prin impunerea vreunor reguli minime de comportament vor creste si se vor intilni in the workplace de exemplu.

  6. regulile sociale se recpecta din doua motive: mori de frica sau esti f ok cu tine , asa ca nu te stirbeste cu nimic sa le respecti. toti „atasatii astia” devin niste adulti extrem de draguti.
    Atasament nu inseamna lipsa de reguli, iar faza cu ardeiul la un copil de un an si ceva e pur si simplu super amuzanta, nu e incalcarea vreunei reguli sau mai stiu eu ce
    Geez, mai relaxati-va :))

  7. Au spune:

    Cum merge multilingvismul la voi? La noi tasu' vorbeste cu el in en, eu mutter sprache romaneasca, eu fiind si cea care sta cu el 10 12 h pe zi. Maimutu are 7 luni nu zice nici pas. Dar o zice si el yes mam pe la un an si??

    • Anonim spune:

      Zapaciti de cap, bietul copil! Ce sa mai inteleaga? Acelasi obiect spus in doua feluri? Sa nu va mirati daca nu va vorbi curand in nici o limba!

    • Au spune:

      Anonimule, de unde stii?? Ai vorbit tu cu al tau ruseste si nu stie romaneste la douj de ani? Nici un copil minune nu vorbeste la 7 luni. Intrebarea era ptr mara sau ptr cineva care stie despre ce vorbesc.

    • Simona spune:

      Ce haios e anonimul de mai sus… Stai linistita, Au, eu am vorbit cu ai mei amandoi in ambele limbi, cum mi-a venit. Primul copil a vorbit abia dupa 2 ani, si atunci exclusiv in engleza, romana a invatat-o dupa 3 ani abia… In timp ce al doilea copil mi-a vorbit complet bilingv la nici un an, cand facea fraze destul de complexe si corecte gramatical, la fel de usor in oricare din limbi. Spun eu ca depinde de copil, nu te stresa. E fantastic ce usor realizeaza copiii cand un cuvant e intr-o limba sau in cealalta, si uneori cand nu pot spune un cuvant intr-una din limbi pentru ca le e prea greu, il spun in cealalta, si tot se fac intelesi 🙂 Numai bine!

    • mara spune:

      Stai liniștită, Max n-a scos prea multe sunete până pe la 1 an și jumătate și de vorbit a început cam după 2 ani. Mai mult română decât germană (dar înțelegea tot, în ambele limbi). Vera văd că e mai precoce, are mai multe cuvinte în germană decât în română și le mixează când vrea să spună ceva. Simona are dreptate, depinde de copil. Și e fascinant cum reușesc să îmbine ambele limbi cu atâta naturalețe.

  8. Anonim spune:

    Eu sint foarte relaxata, thks for asking. Faza cu ardeiul e amuzanta, asta nu inseamna ca n-are si ceva invataminte. Cit despre atasatii care devin 'adulti extrem de draguti', let's get the popcorn, watch and see.

  9. Vio spune:

    Acuma..daca acea camasa nu era vreuna dintre preferatele mele..cred ca doar ma amuzam. Daca, insa, era vreo preferata..cred ca ma enervam si..nu, nu ridicam tonul la el, caci el face si mai urat cand ridic tonul (rade si imi face in ciuda, pe bune! :P)..ci ii explicam de 2 ori, iar a treia oara ii luam ardeiul…

    • mara spune:

      Da, greșeala mea, trebuia să-i iau ardeiul (dar aveam mâinile ocupate). Plus că nu mai voiam tărăboi pentru orice bucățică de ardei, piesă de lego, sâmbure sau stafidă – face un circ nemaipomenti pentru orice mizilic.

  10. Anonim spune:

    Daca nu e camasa de noapte preferata, e chiar amuzanta faza.
    Eu nu aveam atata rabdare. Dupa a treia atentionare ii luam ardeiul din mana.

    Diana

    • mara spune:

      Dar nu era cămașă de noapte. Era cămașă de stradă!

    • Anonim spune:

      no, ca sa vezi ce atent citesc unii, ca n-am fost io singura care am crezut ca era camasa de noapte, da ?:-)
      Oricum, simpatica fetita, si dupa ce-am citit comentariul tau de sus inteleg reactia ta. Decat sa-ti petreci jumate de zi s-o calmezi, mai bine o lasi in pace.
      Diana

  11. Anonim spune:

    Eu astept sa povestesti cum faci cand sunt amandoi baietii acasa si tu vorbesti cu ei, iar ei… nici nu te aud. De multe ori ma gandesc la tine cand au "treaba" cu ai mei (8 si 9 ani). Oare tu cum ai rezolva? Eu strig la ei, recunosc.
    Carmen

    • mara spune:

      Aaaaaaaa. 😀 Asta e altă poveste. Capitol separat. Roman întreg. De ce crezi că m-am apucat de citit cartea lu' Thompson despre băieți? Ca să ies cu nervii întregi din toată povestea. 😉

  12. Anonim spune:

    Măi, la urma urmei e simpatică foc. Nu poti sa tipi la ea chiar daca iti vine. Cat despre atachment parenting…cel mai bine faci ceea ce simti tu ca mama, instinctul e unul bun, nu gresesti fata de ea.

  13. MihaelaMaria spune:

    hai ca ee draguta foc, cu ideea ei simpatica cu tot. cat despre camasa, iti spun sincer ca tot timpul cat ti am citit articolul incercam sa mi imaginez cum statea gagica, unde se afla, de reusea sa ti suga din camasa. stiu ca esti mititica si ca ea sade in doua picioare, dar chiar si asa. noroc cu comentariile care m au lamurit: mara poarta camasa de noapte.

    • mara spune:

      Hahaha! Deci: nu era cămașă de noapte, era de stradă. :)) Eu stăteam pe scaun, îi ungeam lui Max pâine cu unt și dulceață peste masă, preocupată să nu umplu chiar toată masa de dulceață și vorbind ceva cu el. Și aia mică se gudura pe lângă mine. Capul ei îmi ajunge pe la cot. Gura, pe la tivul cămășii. Ardeiul, în cămașă. :))

  14. Simona spune:

    Eu una m-am distrat copios, zau… Recunoaste, Mara, tie ti-ar fi dat prin cap sa-ti strecori ardeiul prin camasa sa ai parte doar de zeama?! Ca mie una nu. Si oricat as fi de zen (adica zau ca in general nu strig la copii), dar a doua oara i-as fi explicat ca daca mai face asa, ii iau ardeiul. Si a treia oara il luam. 😛 Stiu ca sunt mici inca si super haiosi la varsta asta, dar sa stii ca inteleg perfect cand le spui ce urmeaza 😉 Pupam Eia, ne place tare de ea!!!

    • mara spune:

      Da, mă, cred că de-aia nu i-am smuls leguma din mână, că prea nu-mi venea să cred că are asemenea gusturi: ardei cu bumbac. :)))

  15. Mara du bist zehr zen!!! Pe bune, te invidiez cât de zen poţi fi. Ar trebui să ne vedem, poate e contagioasă treaba asta 🙂

    • mara spune:

      Zen de data asta. Că nu mi se întâmplă des. Mai degrabă mă situez la polul opus. Dar am zis să fac un experiment, să stau chill, să nici nu traumatizez, să ne înțelegem ca oamenii. Când noi, de fapt, suntem maimuțe!

    • AlinaD spune:

      Si mie mi se pare amuzant. Experimenteaza, e mica, ar fi anormal sa nu o faca. Si o sa vezi, la un moment dat, tot repetandu-i, va intelege din prima cand ii spui ceva. Cel putin la noi a functionat. Nu ca zgatia mea ar fi cu mult mai mare ca domnisoara 🙂
      P.S. Daca maine seara te imbraci cu aceeasi camasa, crezi ca poate incerca si cu banana? Apoi cu struguri, portocala, eventual rodie? 🙂

Lasă un răspuns