nu sunt o luptătoare

You may also like...

15 Responses

  1. Anonim spune:

    Te alinti :-). Viata de familie amana planurile doar daca acestea nu o includ. Si, din cate te-am citit eu pe blogul asta, nu e cazul.
    Sau amana ANUMITE planuri, asa cum vara amana iarna si iarna amana vara. O sa vina si vremea lor. Si nici poezia nu a disparut din viata ta. Reciteste posturile despre copiii tai, din zilele, lunile si anii trecuti. Sunt poezie, zau.

    Si da, esti o luptatoare. Altfel nu erai acum in mijlocul atator batalii. Doar ca esti una obosita (momentan).

  2. Anonim spune:

    Venim cu sustinerea 🙂 momente din astea avem si noi cam o data pe saptamana si cand vine Pavel cu mersul lui de pinguin si cu zambetul pana la urechi cerand sa fie imbratisat ne calmam… da fuga la Vera si la Max pentru o gadileala, bea o cafea buna si scutura-te. Life is beautiful. Terms and conditions apply. Te sarut ca imi esti ffff draga. Crina xx

  3. Anonim spune:

    …cauti laude…si aprecieri…nu inteleg parintii care se lamenteaza…de ce nu v-ati indeplinit planurile inainte de a procrea?

    • Anonim spune:

      Anonim, toti cautam cateodata, laude, aprecieri… si incurajari. Suntem animale sociale. O vorba buna ajuta de fiecare data.

      Mara,fii sigura ca zilele bune se intorc. Poate de-asta avem zile negre, sa le apreciem mai bine pe celelalte.

      Diana

  4. Ciupercutza spune:

    E normal sa fii obosita. S-au adunat multe si simti nevoia sa le "dai afara".
    Vezi ca, astrologic vorbind, avem o luna dificila. O sa treaca.

    Hang in there!

    Si nu lua in seama comentariul acela rautacios de la anonim. Lamenteaza-te cat vrei. E o forma de constientizare a problemelor pe care le ai si e primul pas in rezolvarea lor.

  5. Anonim spune:

    Anonim, cu alte cuvinte, dupa ce nasti pui vii, nu mai ai planuri?? Eu am facut copil la 40 de ani, dar tot am planuri. Multe. Si da, am momente cand mi-e si mie greu. De alergatura, de munca, de neputinta, de vremea de afara, de ratele la banca, de greu.

    Mara, cheer up! E normal sa-ti mai fie si greu.

    Gabriela

  6. Laura Frunza spune:

    Mara, te inteleg foarte bine, si eu ma simt obosita de atatea batalii si dupa ce m-am epuizat fizic si psihic am ajuns la concluzia ca trebuie sa-mi aleg cu grija bataliile si sa le duc pe cele importante iar pe restul sa le las naibii. Cred ca dupa o anumita varsta trebuie doar sa ne stabilim mai bine prioritatile. Hang in there, o sa fie bine!

  7. Anonim spune:

    E greu frate sa ai 2 copii. Sa ii cresti, sa inveti sa nu te zbucium ca pot pati in fiecare clipa. E greu sa nu te intrebi in fiecare secunda daca esti uhn parinte bun. E clar si normal sa ai momente gri negricioase oricat ar zambi si s ar alinta puiutii . Asa ca am un mare respect ptrfemeile care s au aruncat in nebunia asta si au putere sa se imparta in toate directiile fara sa ucida pe careva:-) 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 . Cris

  8. mara spune:

    Mulțumesc. Să știți că chiar ajută când oamenii te înțeleg în momente din astea, fie ei și online. Îți dă cumva putere să mai reziști până trece hopul… 🙂

  9. Anonim spune:

    Si chiar ajuta cand mai vezi colege de suferinta, asa ca plange-te draga daca iti vine.

  10. Simbad spune:

    ba eu cred ca poetii sunt cei mai aprigi luptatori. pe astia nu ii convingi nici cu proba realitatii. stau pe campul de lupta pana la ultimul om si mai scriu si un mare poem epic dup-aia, o epopee care rezista secolelor si este apoi predat in scoli si dat la bac unor nefericiti. ceea ce va dorim si dumneavoastra! my life is my work of art, cineva foarte destept a zis asta, nu mai stiu cine. conteaza?

  11. Hapi spune:

    Esti o luptatoare. O sa afli exact intr-un moment in care o sa te ridici de jos si o sa-ti scuturi hainutele de praf
    Conteaza ca avem pentru ce lupta. Idealurile nu pot muri, nici macar in Romania.

  12. mara spune:

    Îmi place asta cu "my life is my work of art", cine o fi zis-o? Poate să mi-o pun în headerul blogului. 🙂 Și asta cu idealurile care nu mor "nici macar in Romania" suna optimist rau :)))

  13. Hapi spune:

    Mara…sunt up and down si tot rezist cu toate mizeriile care mi se intampla si care legal si teoretic nu ar fi posibil sa mi se intample. Sunt in tara si ma bucur de fiecare sut in cur, ma impinge mai departe. Trag o tura de plans daca trebuie si a doua zi imi rezolv problemele sau macar incerc
    Fara optimism nu as putea!

    • mara spune:

      Eu am fost mereu genul pesimist. Balanța s-a echilibrat abia după ce am făcut copii și am început să privesc lucrurile altfel. Căci am realizat și eu într-un târziu că fără optimist nu prea reziști pe lumea asta. 😀

Lasă un răspuns