bani de buzunar în clasa I?

You may also like...

22 Responses

  1. Dan spune:

    E foarte bine, mai ales ca spui ca intelege ce inseamna 1 leu si il pretuieste.

  2. Anonim spune:

    Probabil că nu procedezi greşit de vreme ce şi tu şi Max sunteţi mulţumiţi.
    Copilul meu este în clasa a 3-a. Nu primeşte bani de buzunar, iar eu nu uit să îi dau pachet cu mâncare şi apă. În orice caz, dacă aş uita nu ar avea de unde să cumpere.

    Oana

  3. vio spune:

    mie-mi place. 🙂

    ţi-am zis că povestea voastră cu cumpăratul unei triciclete (sau aşa ceva) acum x ani cu punga cu mărunţi, unde v-a refuzat vînzătoarea 1 şi vînzătorul de peste drum a fost de acord să vă ia monedele de la puşculiţă m-a marcat teribil? 🙂

  4. Anonim spune:

    Faina idee! Si eu as face la fel.
    Si eu primeam Taschengeld in scoala primara si era pe vremea lu' ceasca. Oricum mare lucru n-aveai ce sa-ti cumperi dar era un feeling fain sa ai banutul tau.
    Alles Liebe si sanatate prichindeilor.
    Ioana

    • mara spune:

      Bomboane CIP, kürtöș și langoș, asta ne luam de banii de buzunar. Și cu fisele de 25 de bani dădeam telefonane random de la telefonul public și ne distram copios. :)))

  5. Anonim spune:

    Fara legatura cu subiectul vreau sa te intreb daca blogul vechi poate fi citit. Am recitit acum pasaje din 2009 (te citesc de prin 2010 in liniste 😀 ) si am dat peste discutia despre DD:
    " Tzel mai puternic! striga admirativ cu o flacara de fanatism in priviri si ridica furculita in aer"
    Priceless!
    Ioana

    • mara spune:

      Hahaha, în 2009 încă nu-l spunea pe "șî", haha, uitasem.
      Treaba cu blogurile anterioare e că le-am închis deoarece Max a crescut și erau și chestii acolo pe care el le-ar percepe acum ca fiind rușinoase. El sau colegii lui de clasă… 😀 Așa că nu-l mai pot lăsa public. Și, oricum, atât de bine l-am închis pe unul din ele, că nu mai am nici eu dreptul de administrator pe el…

  6. Anonim spune:

    Noi le dam la ai nostri o parte din alocatie, 1 data pe luna, cand o primim. Apoi, ne luptam cu ei, mai ales cu cel mic, sa nu-i cheltuie pe toate, adica TOATE prostiile.
    Eu am alta intrebare. Voi le ziceti copiilor salariul vostru? Eu stau acasa, doar sotul meu lucreaza, dar mereu ne intreba copiii cat castiga tata. Nu stiu ce sa fac. Sa le zic adevarul? Mi-e ca-l vor zice pe la scoala si pe la prieteni si nu asa vrea. Ei ma asigura ca nu, dar mai stiu eu… Deoacamdata am ales varianta sa le zicem o suma mai mica.
    Carmen

    • mara spune:

      Mai bine nu, dacă nu vrei să se afle, părerea mea. M-a întrebat și Max mai de mult și i-am zis "Suficient cât să trăim. Nu suntem bogați, dar nici săraci nu suntem. Iar de foame n-o să murim niciodată atâta vreme cât muncim." End of story. Sau o bagi p-aia cu freelancer-iatul "Depinde cât muncesc, uneori mai mult, alteori mai puțin…"

  7. Cred ca e o idee buna, asfel devine mai responsabil

  8. Ciupercutza spune:

    Hmmm imi amintesc ca si eu aveam bani de buzunar in clasa 1. Nu mai stiu suma, dar aveam mereu monede de 1,3 si 5 lei (stii tu, alea de aluminiu). Mai ales cele de 5 erau pretioase pentru ca puteam sa-mi iau guma Tipi-Top cu surprize 😛

    Pana la urma cred ca e o idee buna sa se obisnuiasca copilul cu valoarea banilor. La ce stofa de afacerist are Max, eu zic sa-i dai mai multi, poate-i investeste si scoate profit 🙂

  9. Yamasha spune:

    Mi se pare normal, mai ales ca e baiat. sa stie si el ce inseamna banii, sa invete sa-i manuiasca si sa nu-i cheltuiasca aiurea.
    Tin minte ca si eu am avut banii pe mana, chiar de cand eram mic si eu zic ca a fost bine!

  10. Anonim spune:

    ce ciudat, de ce "mai ales ca e baiat"?
    cris

    • mara spune:

      Bănuiesc că o fată, dacă nu se pricepe să câștige bani, se mărită cu vreun fraier care s-o întrețină. Pe când unui bărbat care nu e în stare să producă un minim decent n-or să-i rupă ușa muierile…

    • Anonim spune:

      :)))) ce sa zic, cum le-o fi norocul, da' parca tot mai bine e sa stie si unii, si altii si sa faca bani, si sa-i cheltuiasca cu cap:)
      Oricum, mi se pare foarte inteleapta ideea cu o "alocatie" pe care copilul sa si-o administreze singur.
      Din pacate pentru ce a prevestit asta despre profilul meu investitional:), eu mi-am economisit alocatia ca o furnicuta pana pe la 14 ani, cand am spart tot in 2 luni pe prostii, fara stirea alor mei.
      cris

      PS Imi place mult, mult de tot blogul tau (sunt in faza de documentare, cu copil in curs de fabricatie:) Am inceput cu zilele noastre, m-am dus de la inceput si acum sunt aproape la zi. Copiii tai sunt minunatissimi, iar lipsa ta de "incrancenare" in vreo "reteta" sau alta m-a linistit: se poate sa ai copii si sa nu te transformi in cu totul alta persoana decat inainte. Mi se pare unul din mummy blog-urile cele mai echilibrate mental pe care le-am citit. Multumesc pentru linistea mea sufleteasca:)

    • mara spune:

      O, ce frumos ai spus, mulțumesc. Mă bucur dacă pot fi de folos cuiva, chiar și fără "rețetar" 🙂
      Și mult succes în procesul de fabricație! 😉

  1. 06/03/2016

    […] am început să-i dau băiatului meu bani de buzunar de la 7 ani, când a început școala, câte 5 lei/ săptămână. Aceștia au crescut gradual și au devenit […]

Lasă un răspuns