10 motive pentru care viața noastră seamănă cu viața lui pi

You may also like...

21 Responses

  1. Monica spune:

    de unde confirmarea teoriei mele că tigrii sunt mai ușor de ținut sub control decât pisicuțele.

  2. Anonim spune:

    Poate nu e chimie intre voi. Cele 2 pisici ale mele ar sta in bratele mele non stop. Si daca nu se poate, nu-i bai vin pe langa noi si incep sa toarca…

    • mara spune:

      Izgubil n-are chimie cu nimeni, e sălbatic, veterinarii ne-au zis că-i corcit cu vreo norvegiană, de-aici nebunia. Am avut multe mâțe la viața mea, toate pâinea lu' DD, dar ăsta-i diavolul curat!

    • Tomata spune:

      si cu toate astea il iubesti de numa'. stiu eu. 🙂 si Ricky al meu e impielitatul in persoana cateodata. dar cu toate astea, il iubesc pana la exasperare. 🙂

    • mara spune:

      Îl iubim, fir-ar el să fie de pisoi dement! :)))

  3. ford spune:

    Interesant…

  4. Ring de dans spune:

    Cred ca este tare dragalas, totusi, daca nu ati renuntat la el :)) Are personalitate!

    • mara spune:

      "Drăgălaș" nu e cuvândtul potrivit. E mai degrabă frumos cu spume, nebun și uneori tolomac. Un cocktail fermecător, care să-i asigure un trai bun în familia noastră. 🙂

  5. Oana spune:

    Si a mea era tot asa… hmmm, alienata :D.
    Pe la varsta respectabila de 8 ani (da!) s-a dat pe brazda.

  6. Anonim spune:

    Norvegianii nu sunt salbatici si rai :-)Eu am 4 pisici de rase diferite,cresc pisici de 'jde mii de ani si daca permiti,comportamentul nu este legat de rasa,vine format in primele 3-4 luni de viata,daca Izgubil saracul a fost tratat doar cu un minim de atentie si dragoste,caracterul lui ala e :-)poate fii schimbat de voi cu mult timp dedicat si dragoste:-)dar e cam tarzior :-)Eu am o bestie de siberian,foarte dulce de altfel,din pacate l-am invatat si obisnuit sa ne jucam de-a v-ati ascunselea prin casa,face atacuri neasteptate,musca si zgarie ceva de groaza,nu il tin la respect cu nici un fel de strigat si urlet,nu il impresioneaza nici macar faptul ca ii flutur pe la nas ce-mi pica in mana asa drept amenintare…am bratele si picioarele praf de zgarieturi,cu semne care nu mai trec,le numesc tatuajele mele din dragoste :-)5 minute mai tarziu e cel mai dulce si pupacios…am ajuns la concluzia ca nu-i normal la cap :-)acum ma vait degeaba,e vina mea ca l-am obisnuit asa 🙂
    Izgulil e tare frumos si cred ca il iubiti oricum,asa ciudatel di amenintator cum pare 🙂
    miki
    ps. daca sunteti satuli de el,il adopt 🙂

    • mara spune:

      Neah, nu-l dăm. 🙂 E drept, l-am cam altoit când era mic. Mă rog, vorba vine "altoit". Făcea numai tâmpenii (vărsa găleata de gunoi, spărgea pahare, ridica covoare, rupea și zgâria, distrugea ZILNIC câte ceva) și eu îl alergam prin casă, să-l prind, să-l educ. Probabil de-acolo i se trage. Plus că nu l-a alăptat mă-sa decât o lună, dup-aia am dat-o afară și l-am trecut pe lapte praf, și-ai văzut și tu cum stau lucrurile cu alăptatul prin blogosferă, nu? :))) Că ești om sau mâță, tre' să alăptezi până mori, altfel se dilește puiul!

    • Anonim spune:

      Nu stiu cum e treaba cu alaptatul,vad 'jde mii de dezbateri dar nu zic nimic :-)nu posed copil :-)Eu nu am fost alaptata la san,nici frate-meu…nici bolnaviciosi nu am fost,avem asa amandoi cam 1.80 e suntem sanatosi tun,sportivi,mancaciosi si foarte activi…cam ca Izgubil al tau :-)o fii…Daca e sa zic ce cred exact despre…mi-e teama ca ma arunci in suturi out 🙂 Ma abtin ca e mai bine :-DDDD
      miki

  7. Anonim spune:

    :)) fratele lui Zuma e half-savage :))
    in schimb sor'sa de cand locuieste cu parintii mei a dezvoltat o relatie foarte speciala cu tata: il miauna ca sa se intinda in pas si sa se culce pe el, toarce doar la el in brate si se lasa carata la subrat doar de tata. A nu se intelege ca s-a domesticit, pe toti ceilalti ne scuipa, iar pe mama doar o tolereaza 😀

    Yuki

  8. Irina Andreea spune:

    Cum se comporta cu copiii (cu Vera in special)? Am si eu o „salbaticiune” din asta (norvegiana + persana), care nu sta in brate mai mult de 3 secunde, iar pe straini ii scuipa sau ii maraie. Nu stiu ce se va intampla cand vom avea copii, sper ca va intelege ca nu sunt musafiri si ii va tolera – adica ignora, mai mult nu imi doresc. O iubim foarte mult si nici nu ma pot gandi sa o dam. :/

    • mara spune:

      Cât a fost Vera mică, am încercat să nu lăsăm fata singură cu pisoiul în cameră. Apoi a mai crescut și o mai mușca de picioarele goale, până a învățat să se ferească, să nu se apropie sau să fugă de el. O vreme i-a fost frică de el, mă striga dacă se apropia prea mult de ea. Acum se ignoră reciproc. Uneori țipă la el să iasă din camera ei (dar nu-l atinge), el uneori o mai capsează de călcâie când nu e vreun adult prin zonă. Nici maică-mea nu se încumetă să-l dea jos din pat, ne cheamă pe unul din noi sau pe Max. 😀
      Nu da pisoiul, eu mi-am dat pisica la prima sarcina si sufar si acum dupa ea (e drept ca mai mult din motive de toxoplasmoza). Solutii exista. Trebuie sa fii mai vigilent la inceput, dupa care lucrurile se asaza.

      • Irina Andreea spune:

        Multumesc tare mult pentru raspuns, m-am mai linistit. Nu as da-o pentru nimic in lume, voi lupta pana la capat sa fie ok, dar mai e mult pana acolo, acum abia ne facem planuri de nunta. 🙂 Eu ma bazez pe faptul ca se va obisnui treptat cu prezenta constanta a copiilor si o sa ii ignore, asa cum face si cu noi in majoritatea timpului (daca nu o apuca brusc afectiunea, de obicei cand ii e foame).Ea nu ataca din senin, doar la musafiri se comporta mai urat si nimeni nu se incumeta sa o atinga. Am scris o multime, dar ma simt bine sa stiu ca este speranta. Salutari de la Sara pentru Bibil, am mai pus eu poze cu ea pe Facebook la voi. 😀

  9. Delia spune:

    Dar ce frumoooooooooos e ! :-))

Lasă un răspuns