Uneori e așa: într-o dimineață mi-am luat hainele pe dos într-o dimineață am turnat un rest de ceai în gunoi într-o dimineață am uitat ce trebuia să fac și am rămas așa, privind înunericul de afara, înghețat și obosit într-o dimineață am încurcat senvișurile copiilor și ghiozdanele și siropurile de tuse, pisicile, am încurcat diminețile și viețile noastre împreună într-o dimineață...
Îmi tot propun de ceva vreme să scriu un articol despre terapia de cuplu și nu găsesc vreme. Așa că renunț la intenția unui articol elaborat și merg pe două vorbe scrise-n grabă, cum îmi e caracteristic. Avem în urma noastră deja câteva ședințe de terapie de cuplu. În afară de terapia noastră individuală, de care-și vede fiecare în liniște, am decis că e sănătos...
N-am stat chiar degeaba în tot acest timp în care n-am mai scris pe blog. În plus, pe lângă că sunt destul de ocupată în timpul zilei, îmi și propun periodic să stau mai puțin online. Uneori îmi iese, alteori nu. Până una alta îmi iese o carte și anume asta: Este o… poveste în versuri amestecate cu proză amestecată cu naiba-știe-ce, oricum,...
Merg pe stradă prin soarele ăsta de toamnă târzie și mă bucur de căldura lui. Ochelarii de soare pe nas, un vântincel plăcut mă mângâie prin păr. Mă simt fericită. Cu ochii minții văd simbolul unei baterii încărcate 100%, bateria fericirii. Zâmbesc. Au fost vremuri în care mi-era teamă să mă bucur de viață. Teamă să nu cumva să supăr Forțele Universului prin bucuria...
Gata, am rezolvat-o și pe asta. De fapt, n-am rezolvat-o, ci doar am pasat-o altcuiva, dar tot sub pălăria fericirii se încadrează. De aproape un an trag de mine să-mi fac ordine în hârtiile de ANAF, să văd care mai e situația mea financiară și, mai ales, să-mi depun naibii declarația unică. Întâi a fost termenul prin martie, apoi am răsuflat...
A fost ciudat să mă despart de el după atâta vreme. E drept că stătea de mult timp nebăgat în seama, aveam altul pe care-l foloseam. Dar din când în când tot mai ascultam împreună niște muzică pe Spotify, ne mai uitam la câte un film sau îmi ținea pozele, multele mele poze. Și exista o relație de mega-încredere între noi,...
Uneori e așa: într-o dimineață mi-am luat hainele pe dos într-o dimineață am turnat un rest de ceai în gunoi într-o dimineață am uitat ce trebuia să fac și am rămas așa, privind înunericul de afara, înghețat și obosit într-o dimineață am încurcat senvișurile copiilor și ghiozdanele și siropurile de tuse, pisicile, am încurcat diminețile și viețile noastre împreună într-o dimineață...
Îmi tot propun de ceva vreme să scriu un articol despre terapia de cuplu și nu găsesc vreme. Așa că renunț la intenția unui articol elaborat și merg pe două vorbe scrise-n grabă, cum îmi e caracteristic. Avem în urma noastră deja câteva ședințe de terapie de cuplu. În afară de terapia noastră individuală, de care-și vede fiecare în liniște, am decis că e sănătos...
N-am stat chiar degeaba în tot acest timp în care n-am mai scris pe blog. În plus, pe lângă că sunt destul de ocupată în timpul zilei, îmi și propun periodic să stau mai puțin online. Uneori îmi iese, alteori nu. Până una alta îmi iese o carte și anume asta: Este o… poveste în versuri amestecate cu proză amestecată cu naiba-știe-ce, oricum,...
Merg pe stradă prin soarele ăsta de toamnă târzie și mă bucur de căldura lui. Ochelarii de soare pe nas, un vântincel plăcut mă mângâie prin păr. Mă simt fericită. Cu ochii minții văd simbolul unei baterii încărcate 100%, bateria fericirii. Zâmbesc. Au fost vremuri în care mi-era teamă să mă bucur de viață. Teamă să nu cumva să supăr Forțele Universului prin bucuria...
Gata, am rezolvat-o și pe asta. De fapt, n-am rezolvat-o, ci doar am pasat-o altcuiva, dar tot sub pălăria fericirii se încadrează. De aproape un an trag de mine să-mi fac ordine în hârtiile de ANAF, să văd care mai e situația mea financiară și, mai ales, să-mi depun naibii declarația unică. Întâi a fost termenul prin martie, apoi am răsuflat...
A fost ciudat să mă despart de el după atâta vreme. E drept că stătea de mult timp nebăgat în seama, aveam altul pe care-l foloseam. Dar din când în când tot mai ascultam împreună niște muzică pe Spotify, ne mai uitam la câte un film sau îmi ținea pozele, multele mele poze. Și exista o relație de mega-încredere între noi,...
Îmi tot propun să nu mai pic iar în capcana chiar de mine întinsă și să uit din nou de mine. Să mă văd cu prietenele, să mă dau cu trotineta și să ascult muzică, să-mi pictez unghiile, la mâini și la picioare, să stau pe spate cu nasu-n soare și ochii închiși, să citesc, să scriu, să ies la...
N-am fost cei mai pregătiți în prima zi de școală nici anul ăsta, mereu ne ia prin surprindere și nouă ne place. Ne amăgim că suntem niște rebeli și refuzăm evidența până-n ultima secundă. Dar ziua de ieri a venit cu forfotă matinală la careu, joacă într-un parc ticsit de copii și seara ședință cu părinții. Anul școlar m-a izbit...
se simte disperarea sfarsitului de vara cand treci prin parcuri seara si in amurgul zilei locurile de joaca gem de copii galagiosi si bronzati intorsi din vacante la mare, la bunici, peste hotare. se simte disperarea sfarsitului de vara in prospetimea diminetilor cand aroma cafelei se amesteca cu racoarea din fata ferestrei si soarele nu mai arde la fel. se...
ne-am strâns cu toții după mult timp ce bronzat ești! și tu cât te-ai înălțat! șuvițele de păr le sunt arse de soare la vârfuri în tălpi simțim încă furnici valize și genți zac căscate prin colțuri au răgușit tot strigând după noi să le golim prin buzunare găsim nisip și câte-o scoică mașina de spălat a obosit tot...
Comentarii recente