N-am fost cei mai pregătiți în prima zi de școală nici anul ăsta, mereu ne ia prin surprindere și nouă ne place. Ne amăgim că suntem niște rebeli și refuzăm evidența până-n ultima secundă. Dar ziua de ieri a venit cu forfotă matinală la careu, joacă într-un parc ticsit de copii și seara ședință cu părinții. Anul școlar m-a izbit...
se simte disperarea sfarsitului de vara cand treci prin parcuri seara si in amurgul zilei locurile de joaca gem de copii galagiosi si bronzati intorsi din vacante la mare, la bunici, peste hotare. se simte disperarea sfarsitului de vara in prospetimea diminetilor cand aroma cafelei se amesteca cu racoarea din fata ferestrei si soarele nu mai arde la fel. se...
ne-am strâns cu toții după mult timp ce bronzat ești! și tu cât te-ai înălțat! șuvițele de păr le sunt arse de soare la vârfuri în tălpi simțim încă furnici valize și genți zac căscate prin colțuri au răgușit tot strigând după noi să le golim prin buzunare găsim nisip și câte-o scoică mașina de spălat a obosit tot...
Și ne-am aruncat în mașină în sfârșit spre după-amiază, după ce toată dimineața ne-am chinuit să cumpărăm un cort care pe site apărea, dar fizic, în magazine, era al naibii de invizibil. În cele din urmă am luat altceva și ne-am trezit mergând senini pe autostradă, cu destinația clară și bulgară tip cea-mai-aerisită-plajă-din-apropiere, când – șoc și groază! – realizăm...
Atât de multe se întâmplă în jur, că nici nu știu de unde să le apuc. De fapt, nici nu trebuie, las lucrurile să curgă fără a încerca să le controlez. Copiii se fâțâie de colo-colo, când în tabere, când în cantonamente, când la Brașov. Fiind mereu plecați, am impresia că mă aflu într-o vacanță continuă. Și cum vacanță și...
Pe atât de relaxare, că uneori mi se pare că aș fi într-o vacanță lungă cât toată vara. Ce-i drept, cumva sunt, că viața de freelancer ți-o organizezi cum vrei tu, important e să mai și produci ceva, nu numai să stai cu burta la soare când în Thassos, când în Krapets, când la Doimai. Uneori mă cert în gând...
N-am fost cei mai pregătiți în prima zi de școală nici anul ăsta, mereu ne ia prin surprindere și nouă ne place. Ne amăgim că suntem niște rebeli și refuzăm evidența până-n ultima secundă. Dar ziua de ieri a venit cu forfotă matinală la careu, joacă într-un parc ticsit de copii și seara ședință cu părinții. Anul școlar m-a izbit...
se simte disperarea sfarsitului de vara cand treci prin parcuri seara si in amurgul zilei locurile de joaca gem de copii galagiosi si bronzati intorsi din vacante la mare, la bunici, peste hotare. se simte disperarea sfarsitului de vara in prospetimea diminetilor cand aroma cafelei se amesteca cu racoarea din fata ferestrei si soarele nu mai arde la fel. se...
ne-am strâns cu toții după mult timp ce bronzat ești! și tu cât te-ai înălțat! șuvițele de păr le sunt arse de soare la vârfuri în tălpi simțim încă furnici valize și genți zac căscate prin colțuri au răgușit tot strigând după noi să le golim prin buzunare găsim nisip și câte-o scoică mașina de spălat a obosit tot...
Și ne-am aruncat în mașină în sfârșit spre după-amiază, după ce toată dimineața ne-am chinuit să cumpărăm un cort care pe site apărea, dar fizic, în magazine, era al naibii de invizibil. În cele din urmă am luat altceva și ne-am trezit mergând senini pe autostradă, cu destinația clară și bulgară tip cea-mai-aerisită-plajă-din-apropiere, când – șoc și groază! – realizăm...
Atât de multe se întâmplă în jur, că nici nu știu de unde să le apuc. De fapt, nici nu trebuie, las lucrurile să curgă fără a încerca să le controlez. Copiii se fâțâie de colo-colo, când în tabere, când în cantonamente, când la Brașov. Fiind mereu plecați, am impresia că mă aflu într-o vacanță continuă. Și cum vacanță și...
Pe atât de relaxare, că uneori mi se pare că aș fi într-o vacanță lungă cât toată vara. Ce-i drept, cumva sunt, că viața de freelancer ți-o organizezi cum vrei tu, important e să mai și produci ceva, nu numai să stai cu burta la soare când în Thassos, când în Krapets, când la Doimai. Uneori mă cert în gând...
Shoo bee doo bee da baaaah, am început să scriu din nou, adică de scris am mai scris eu bălării-de-poezii, dar na, până la urmă niște lamentări în versuri libere nu înseamnă că scrii sau poate că totuși da, habar n-am, nu știu ce-i în capul scriitorilor când scriu și dacă ei cred că chestiile pe care le scriu ei...
TRISTEȚE mi-ai intors inima pe dos ca pe-o șosetă purtată și acum i se vede tristețea. încerc sa scap de ea am prins-o zdravan de mână și-mi târăsc tristețea prin oraș prin baruri si cafenele la săli de fitness la festivaluri și concerte tot sperând că o las pe o bancă o uit pe-o bordură o fac cadou. dar nu...
Am zis să mergem și noi la pescuit. Nu suntem pescari, nici măcar amatori, dar a cumpărat exul mai demult niște undițe și accesorii în ideea facerii de mai multe activități cu copiii – au și fost odată la un lac de pe lângă București și copiii s-au plictisit grozav, pentru că n-a prins decât el un peștișor, pe care...
Ziua de ieri trebuie marcată în calendar, bifată, subliniată cu șapte dungi frumoase, încercuită cu roșu, ștampilată, parafată și semnată de însuși Universul Lumii. Motivul este unul dintre cele mai mari evenimente în viața unui om(uleț): Vera a învățat să înoate! Desigur, câinește, dar asta nu contează. Dă din cele patru lăbuțe, se ridică de la sol, plutește și înaintează...
Comentarii recente