Shoo bee doo bee da baaaah, am început să scriu din nou, adică de scris am mai scris eu bălării-de-poezii, dar na, până la urmă niște lamentări în versuri libere nu înseamnă că scrii sau poate că totuși da, habar n-am, nu știu ce-i în capul scriitorilor când scriu și dacă ei cred că chestiile pe care le scriu ei...
TRISTEȚE mi-ai intors inima pe dos ca pe-o șosetă purtată și acum i se vede tristețea. încerc sa scap de ea am prins-o zdravan de mână și-mi târăsc tristețea prin oraș prin baruri si cafenele la săli de fitness la festivaluri și concerte tot sperând că o las pe o bancă o uit pe-o bordură o fac cadou. dar nu...
Am zis să mergem și noi la pescuit. Nu suntem pescari, nici măcar amatori, dar a cumpărat exul mai demult niște undițe și accesorii în ideea facerii de mai multe activități cu copiii – au și fost odată la un lac de pe lângă București și copiii s-au plictisit grozav, pentru că n-a prins decât el un peștișor, pe care...
Ziua de ieri trebuie marcată în calendar, bifată, subliniată cu șapte dungi frumoase, încercuită cu roșu, ștampilată, parafată și semnată de însuși Universul Lumii. Motivul este unul dintre cele mai mari evenimente în viața unui om(uleț): Vera a învățat să înoate! Desigur, câinește, dar asta nu contează. Dă din cele patru lăbuțe, se ridică de la sol, plutește și înaintează...
Multe s-au întâmplat în ultimul an, lucruri care ne-au trezit și ne-au transformat pe toți într-un fel sau altul. A fost cumplit de greu la început, dar apoi treburile au început să se așeze și să meargă tot mai bine, iar acum sunt de-a dreptul uimită să văd ce rotund se închide cercul. Sigur că nu știm niciodată pentru cât...
Neah, nici vorbă de ceva coerent în viața mea momentan. Nu mi-e deloc rău, mi-e chiar al naibii bine, dar nu e o stare normală, n-are cum să fie. Mi-am întrebat terapeuta dacă e de părere că am luat-o complet razna, însă m-a asigurat că e ceva firesc. După atâta amar de vreme în care am fost serioasă și responsabilă,...
Shoo bee doo bee da baaaah, am început să scriu din nou, adică de scris am mai scris eu bălării-de-poezii, dar na, până la urmă niște lamentări în versuri libere nu înseamnă că scrii sau poate că totuși da, habar n-am, nu știu ce-i în capul scriitorilor când scriu și dacă ei cred că chestiile pe care le scriu ei...
TRISTEȚE mi-ai intors inima pe dos ca pe-o șosetă purtată și acum i se vede tristețea. încerc sa scap de ea am prins-o zdravan de mână și-mi târăsc tristețea prin oraș prin baruri si cafenele la săli de fitness la festivaluri și concerte tot sperând că o las pe o bancă o uit pe-o bordură o fac cadou. dar nu...
Am zis să mergem și noi la pescuit. Nu suntem pescari, nici măcar amatori, dar a cumpărat exul mai demult niște undițe și accesorii în ideea facerii de mai multe activități cu copiii – au și fost odată la un lac de pe lângă București și copiii s-au plictisit grozav, pentru că n-a prins decât el un peștișor, pe care...
Ziua de ieri trebuie marcată în calendar, bifată, subliniată cu șapte dungi frumoase, încercuită cu roșu, ștampilată, parafată și semnată de însuși Universul Lumii. Motivul este unul dintre cele mai mari evenimente în viața unui om(uleț): Vera a învățat să înoate! Desigur, câinește, dar asta nu contează. Dă din cele patru lăbuțe, se ridică de la sol, plutește și înaintează...
Multe s-au întâmplat în ultimul an, lucruri care ne-au trezit și ne-au transformat pe toți într-un fel sau altul. A fost cumplit de greu la început, dar apoi treburile au început să se așeze și să meargă tot mai bine, iar acum sunt de-a dreptul uimită să văd ce rotund se închide cercul. Sigur că nu știm niciodată pentru cât...
Neah, nici vorbă de ceva coerent în viața mea momentan. Nu mi-e deloc rău, mi-e chiar al naibii bine, dar nu e o stare normală, n-are cum să fie. Mi-am întrebat terapeuta dacă e de părere că am luat-o complet razna, însă m-a asigurat că e ceva firesc. După atâta amar de vreme în care am fost serioasă și responsabilă,...
Stop, gata cu lenevia, că nu se mai poate! Nu mai scriu nimic de atâta vreme, ba n-am chef, ba inspirație, ba mi-e lene, ba nu știu ce, ba nici măcar pe blog nu am chef să scriu. Și locul ăsta mi-era doar atât de drag, mă simțeam bine aici și scriam toate prostiile care-mi treceau prin cap – al...
de când ai plecat s-a întors lumea cu susul în jos mâncarea nu mai are gust somnul nu mai vine copiii sunt cuminți și pisicile nu mai miaună. de când ai plecat confund coșul de rufe cu cel de gunoi stânga cu dreapta ‘nainte, ‘napoi îmi uit cheie și geantă papuci și copii las ușa deschisă știu că nu vii....
Tare întoarsă pe dos am fost zilele trecute. Nimic nu-mi convenea, iritată până-n vârful cozii, mă enerva până și dulceața de fiică-mea. Am avut o zi întreagă în care nu am făcut nimic, dar nimic-nimic, doar am stat cu ochii în tavan sau în telefon și, la sfârșitul zilei, în mod previzibil, m-a bușit plânsul. Motiv zero, însă asta nu...
Adevărul e că n-am nici chef, nici timp de scris pe blog. Dar am să mai pun din când în când câte o chestie, că tot am început să-mi adun și să-mi pieptăn chestiile. mâinile tale mari și calde le ții căuș, îmi fac culcuș, într-una mă ghemuiesc, cu cealaltă mă acopăr, mă învelesc bine să nu pătrundă sub pătură...
Comentarii recente