N-am stat chiar degeaba în tot acest timp în care n-am mai scris pe blog. În plus, pe lângă că sunt destul de ocupată în timpul zilei, îmi și propun periodic să stau mai puțin online. Uneori îmi iese, alteori nu. Până una alta îmi iese o carte și anume asta: Este o… poveste în versuri amestecate cu proză amestecată cu naiba-știe-ce, oricum,...
Merg pe stradă prin soarele ăsta de toamnă târzie și mă bucur de căldura lui. Ochelarii de soare pe nas, un vântincel plăcut mă mângâie prin păr. Mă simt fericită. Cu ochii minții văd simbolul unei baterii încărcate 100%, bateria fericirii. Zâmbesc. Au fost vremuri în care mi-era teamă să mă bucur de viață. Teamă să nu cumva să supăr Forțele Universului prin bucuria...
Gata, am rezolvat-o și pe asta. De fapt, n-am rezolvat-o, ci doar am pasat-o altcuiva, dar tot sub pălăria fericirii se încadrează. De aproape un an trag de mine să-mi fac ordine în hârtiile de ANAF, să văd care mai e situația mea financiară și, mai ales, să-mi depun naibii declarația unică. Întâi a fost termenul prin martie, apoi am răsuflat...
A fost ciudat să mă despart de el după atâta vreme. E drept că stătea de mult timp nebăgat în seama, aveam altul pe care-l foloseam. Dar din când în când tot mai ascultam împreună niște muzică pe Spotify, ne mai uitam la câte un film sau îmi ținea pozele, multele mele poze. Și exista o relație de mega-încredere între noi,...
Îmi tot propun să nu mai pic iar în capcana chiar de mine întinsă și să uit din nou de mine. Să mă văd cu prietenele, să mă dau cu trotineta și să ascult muzică, să-mi pictez unghiile, la mâini și la picioare, să stau pe spate cu nasu-n soare și ochii închiși, să citesc, să scriu, să ies la...
N-am fost cei mai pregătiți în prima zi de școală nici anul ăsta, mereu ne ia prin surprindere și nouă ne place. Ne amăgim că suntem niște rebeli și refuzăm evidența până-n ultima secundă. Dar ziua de ieri a venit cu forfotă matinală la careu, joacă într-un parc ticsit de copii și seara ședință cu părinții. Anul școlar m-a izbit...
N-am stat chiar degeaba în tot acest timp în care n-am mai scris pe blog. În plus, pe lângă că sunt destul de ocupată în timpul zilei, îmi și propun periodic să stau mai puțin online. Uneori îmi iese, alteori nu. Până una alta îmi iese o carte și anume asta: Este o… poveste în versuri amestecate cu proză amestecată cu naiba-știe-ce, oricum,...
Merg pe stradă prin soarele ăsta de toamnă târzie și mă bucur de căldura lui. Ochelarii de soare pe nas, un vântincel plăcut mă mângâie prin păr. Mă simt fericită. Cu ochii minții văd simbolul unei baterii încărcate 100%, bateria fericirii. Zâmbesc. Au fost vremuri în care mi-era teamă să mă bucur de viață. Teamă să nu cumva să supăr Forțele Universului prin bucuria...
Gata, am rezolvat-o și pe asta. De fapt, n-am rezolvat-o, ci doar am pasat-o altcuiva, dar tot sub pălăria fericirii se încadrează. De aproape un an trag de mine să-mi fac ordine în hârtiile de ANAF, să văd care mai e situația mea financiară și, mai ales, să-mi depun naibii declarația unică. Întâi a fost termenul prin martie, apoi am răsuflat...
A fost ciudat să mă despart de el după atâta vreme. E drept că stătea de mult timp nebăgat în seama, aveam altul pe care-l foloseam. Dar din când în când tot mai ascultam împreună niște muzică pe Spotify, ne mai uitam la câte un film sau îmi ținea pozele, multele mele poze. Și exista o relație de mega-încredere între noi,...
Îmi tot propun să nu mai pic iar în capcana chiar de mine întinsă și să uit din nou de mine. Să mă văd cu prietenele, să mă dau cu trotineta și să ascult muzică, să-mi pictez unghiile, la mâini și la picioare, să stau pe spate cu nasu-n soare și ochii închiși, să citesc, să scriu, să ies la...
N-am fost cei mai pregătiți în prima zi de școală nici anul ăsta, mereu ne ia prin surprindere și nouă ne place. Ne amăgim că suntem niște rebeli și refuzăm evidența până-n ultima secundă. Dar ziua de ieri a venit cu forfotă matinală la careu, joacă într-un parc ticsit de copii și seara ședință cu părinții. Anul școlar m-a izbit...
se simte disperarea sfarsitului de vara cand treci prin parcuri seara si in amurgul zilei locurile de joaca gem de copii galagiosi si bronzati intorsi din vacante la mare, la bunici, peste hotare. se simte disperarea sfarsitului de vara in prospetimea diminetilor cand aroma cafelei se amesteca cu racoarea din fata ferestrei si soarele nu mai arde la fel. se...
ne-am strâns cu toții după mult timp ce bronzat ești! și tu cât te-ai înălțat! șuvițele de păr le sunt arse de soare la vârfuri în tălpi simțim încă furnici valize și genți zac căscate prin colțuri au răgușit tot strigând după noi să le golim prin buzunare găsim nisip și câte-o scoică mașina de spălat a obosit tot...
Și ne-am aruncat în mașină în sfârșit spre după-amiază, după ce toată dimineața ne-am chinuit să cumpărăm un cort care pe site apărea, dar fizic, în magazine, era al naibii de invizibil. În cele din urmă am luat altceva și ne-am trezit mergând senini pe autostradă, cu destinația clară și bulgară tip cea-mai-aerisită-plajă-din-apropiere, când – șoc și groază! – realizăm...
Atât de multe se întâmplă în jur, că nici nu știu de unde să le apuc. De fapt, nici nu trebuie, las lucrurile să curgă fără a încerca să le controlez. Copiii se fâțâie de colo-colo, când în tabere, când în cantonamente, când la Brașov. Fiind mereu plecați, am impresia că mă aflu într-o vacanță continuă. Și cum vacanță și...
Comentarii recente