Am reușit să mai cumpărăm o bicicletă, acum au toți trei copiii una. Bicicletele au devenit, pe lângă trend și instrument de făcut mișcare, și un mod ideal de a te deplasa. Încercăm să ocolim mijloacele de transport în comun, folosim mașina și, când distanța nu e mare, mergem pe jos sau cu trotineta. Însă Bucureștiul este un oraș mare...

Purtatul măștii nu mă deranjează aproape deloc. A fost ciudat la început, de fiecare dată mă ducea cu gândul la imaginile de acum câțiva ani, din metropole poluate. Doar pe figuri orientale văzusem măști și asta numai la televizor. Acum însă aproape că m-am obișnuit, devin normalitate. Uneori mă surprind că mă întreb ce-i normal, omul cu mască sau omul...

Există desigur și avantaje în toată povestea asta. De exemplu, faptul că nu trebuie să ne mai trezim cu noaptea în cap. Dacă școli și grădinițe nu mai funcționează, dacă oamenii lucrează de acasă, dacă nu mai pierzi timpul pe drum încoace și încolo, nu mai trebuie nici să pregătești pachețele dimineața, poți dormi mai mult. Un cadou neașteptat. Trebuie...

În fiecare dimineață, cât se răcește cafeaua să pot lua prima gură, scot nasul pe fereastra bucătăriei și amușin dimineața de vară care se conturează înaintea mea. În fața mi se ridică semeț un bloc cu zece etaje, e bine că și noi stăm la zece, măcar văd prima răsăritul, soarele cum iese de după bloc. E răsăritul meu zilnic...

Am fost cam bulversați o bună bucată de vreme, pentru că nu știam ce să facem cu copiii în condițiile unei vacanțe în pandemie. Tabere, sporturi și activități de interior, locuri de joacă sau plasat la bunici – toate au picat. Și cum nu-i pot lăsa să stea o vară întreagă agățați în online, le-am făcut un soi de program...

Mă amuză și mă bucură vâlva pe care a făcut-o vloggerul Selly zilele astea cu clipul lui în care acuză sistemul de educație românesc. Mulți s-au luat de el că n-are dreptate, că e un copil imatur și stupid care vorbește prostii și care îi instigă și pe ceilalți copii (followerșii lui), să gândească negativ la adresa școlii românești. Mie...

Ne-am hotărât spontan și am decis că cel mai safe e să mergem cu cortul. În mod normal ne-am fi dus în Bulgaria, dar ne-am trezit că are fata pașaportul expirat. Ne-am mai fi dus și în Vadu, doar că acolo sunt căpușe momentan. Așa că ne-am aruncat în mașină două corturi, saci, saltele și trei copii și am plecat...

Mișto titlu, nu? Parcă-i de pe burtiera unei televiziuni de scandal. Doar că titlul nu-i pus doar de senzație, chiar se întâmplă. Când mi-a spus copilul zilele trecute că motanul nostru „a fost atacat de o pasăre – prin plasă”, am zis că exagerează. Deși remarcasem și eu în câteva rânduri, lucrând în biroul meu din balcon, niște păsări aprige...

Mă bucur mult că, în haosul și nebunia care ne-au cuprins odată cu examenele de evaluare națională, n-am uitat să spun, la final de an școlar, “mulțumesc” unor oameni care merită. Ca de exemplu, învățătoarea fetei, care s-a descurcat admirabil cu predatul pe Zoom unei clase de 36 de copii. I-a împărțit pe grupe, i-a organizat, i-a rotit, le-a împărțit...

Zile apăsătoare, încărcate de emoții puternice și uneori contradictorii. Avem și momente vesele, cu glume adolescentine și râsete de descărcare, avem și discuții tensionate din te miri ce, pe fond de oboseală și nervi întinși. Le facem față, ne-am propus cu toții la începutul acestei perioade grele să ne străduim. Trec greu zilele astea de chin, ticsite de variante matematice...